Învierea, un adevăr istoric și dincolo de istorie

Prima Evanghelie a Învierii relatează întâlnirea lui Iisus cu Maria Magdalena și „cealaltă Marie”, atunci când acestea au găsit mormântul gol, iar îngerul li s-a arătat. Dar nu acesta este momentul Învierii, ci pogorârea la iad și scoaterea drepților din Vechiul Testament. Icoana Învierii nu înfățișează arătarea Mariei sau Apostolilor, ci pogorârea la iad. Un tropar pe care preotul îl rostește în timpul Sfintei Liturghii, spune așa: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins”.

Troparul acesta demonstrează omniprezența lui Hristos, însușire a firii Dumnezeiești, pentru că știm că Mântuitorul a avut o unire ipostatică, adică o unire între firea umană și firea dumnezeiască (ipostas= persoană).

Revenind la Înviere, aceasta este cea mai importantă minune săvârșită de către  Dumnezeu-Mântuitorul, este piatra fundamentală a credinței creștine, precum spune părintele Necula de la Sibiu,  „creștinii, spre deosebire de ceilalți, se închină la un mormânt gol”. Marea majoritate a oamenilor din ziua de astăzi pun preț pe tot ce este plin, dar creștinii prețuiesc ceva gol: mormântul. Bucuria mormântului gol reprezintă bucuria Învierii.

         Hristos nu a avut o Înviere exterioară, adică nu a fost înviat de cineva, acesta s-a  înviat pe Sine însuși. Importanța Învierii Mântuitorului, pentru credința creștină, este scoasă în evidență de către Sfântul Apostol Pavel: „Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică atunci și credința voastră... Acum însă Hristos a înviat din morți, făcându-se începătură celor adormiți”(I Cor. 15, 14).

         Această Înviere, a fost contestată în timp, de unii eretici. Printre cele mai importante ipoteze sunt următoarele:

1.    ipoteza furtului;

2.    ipoteza morții clinice;

3.    ipoteza viziunilor.

1. Ipoteza furtului sau a înșelăciunii susține faptul că Hristos nu a murit cu adevărat, Apostolii furând trupul Său noaptea, și răspândind zvonul că Iisus Hristos a înviat.

Această ipoteză este categoric greșită, deoarece mormântul a fost păzit de soldați puternici, conducătorii evrei luând toate măsurile de păzire (pecetluirea pietrei).

De asemenea, se știe că Apostolii, nici nu ieșeau din casa încuiată, „de frica iudeilor ”. Aceștia fiind îngroziți și deprimați, nu ar fi avut o stare psihologică necesară unei lupte cu o strajă romană.

2.  Ipoteza morții aparente  susține că Mântuitorul nu a murit, ci doar a leșinat sau a intrat în moarte clinică, trezindu-se mai apoi, această trezire fiind interpretată ca o Înviere.

Această ipoteză este falsă, deoarece moartea lui Hristos este dovedită suficient în Sf. Scriptură. Știm că la pogorârea de pe Cruce, pentru a fi sigură moartea Mântuitorului, a fost împuns cu sulița în coastă: „Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.” (Ioan 19, 34). Faptul că a ieșit sânge și apă, dovedește moartea sigură, fapt pentru care Pilat a permis lui Iosif și Nicodim să ia trupul lui Hristos. Dacă acesta n-ar fi fost convins de moartea lui Iisus, nu ar fi acceptat să fie luat trupul.

3.    Ipoteza  viziunilor este cea mai persuasivă și încearcă o motivație psihologică. Aceasta susține că Hristos a murit, dar datorită stărilor psihopatice și a așteptării ucenicilor, aceștia au avut viziuni colective.

Apostolii s-au comportat ca niște oameni normali, aceștia au primit cu neîncredere vestea Învierii. De asemenea, arătările Învierii s-au produs în mai multe locuri și timpuri și cu persoane diferite. Argumentul suprem este acela că Hristos a mâncat în fața ucenicilor și a fost pipăit de Toma care nu a crezut.

În concluzie, Învierea este și va fi un eveniment supra-istoric, care a marcat istoria; așadar, Învierea este supra-istorică, dar și istorică în același timp.

Urez tuturor colegilor si domnilor profesori ai Colegiului Național „Vasile Goldiș” Sărbători binecuvântate ! Hristos a înviat!

Mircea-Ștefan Cristurean

Cls. a XI-a A 

O expoziţie deosebită

Într-o zi, profesorul nostru de religie ne-a invitat să mergem împreună cu el la Galeria de Artă  pentru a vedea o expoziție.

Până în acel moment  mai văzusem expoziții de artă doar la televizor. Impactul pe care l-au avut exponatele asupra mea și asupra colegilor a fost unul deosebit!

La început, find  niște exponate de artă non-figurativă, ne străduiam cu toţii să deslușim ce a vrut artistul să exprime, citeam titlul exponatei și încercam să înțelegem de ce artistul a ales să denumească acea exponată astfel. Această strădanie a noastră ne-a transformat, rând pe rând, din simpli privitori plini de perplexitate în titrați cunoscători de artă plini de intuiție și de revelație. Astfel am elucidat, pe cât ne-a stat în putință, mesajele tainice pe care le cuprindea fiecare exponat.

În definitiv, probabil că acesta este și scopul artei non-figurative, să-l pună pe privitor în postura de a descoperi el însuși ceva seminificativ în fiecare creație. Nu am nici o idée cât de ușoară s-au de grea este munca artistului care a creat asemenea opere, dar vă asigur că efortul iubitorului de artă de a-I desluși semnificațiile este colosal!!!!!!!

de Marius Boboc (IX D)

Iubire și frumusețe dumnezeiască

Festivalul „Filocalia” la Goldiș

Elevii școlii noastre, membrii ai cercului de dezbateri „Gândește liber”, realizat la inițiativa domnului director Bocăniciu Eugen, s-au întâlnit cu părintele Nicholaos Sakharov, de la Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul din Essex (Anglia).

După cuvântul adresat de părinte elevilor, aceștia au avut ocazia să pună întrebări, pentru a-și lămuri unele frământări interioare. Au fost abordate subiecte de interes pentru generația tânără, cum ar fi: despre Biserică, libertate, monahism, modalitățile de-a ajunge la desăvârșire și relațiile cu celelalte religii (islamul).

Profesorii implicați în desfășurarea evenimentului au fost următorii: Belei Cristina, Hanțiu Adrian, Bocăniciu Eugen, Camelia Craivan, Gina Vasilescu, Nan Camelia, Costina Daniel, Leucuția Alexandru, Pârvu Slavița, Nadiș Livia și Mihoc Marcel.

Acțiunea s-a înscris în cadrul Festivalului „Filocalia” – Iubire și frumusețe dumnezeiască, realizat de Arhiepiscopia Aradului, sub coordonarea părintelui arhimandrit Teofan Mada, vicar eparhial.

Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Europa

               În perioada 4-7 septembrie, la Cluj Napoca a avut loc Întâlnirea Tinerilor Ortodocși din Europa. La această manifestare au participat și elevi din școala noastră: Bocșa Cristian (X A), Brotac Laurențiu (X D), Cătană Paul (XI E), Blaga Adeluța (absolventă XII E), Baidoc Ancuța (IX C) și Nan Maria Antonia (IX C).
                Iată ce spune Laurențiu despre această experiență: ”Am plecat din Arad vineri dimineața, însoțiți de 2 îndrumători: părintele Nan și parintele Sirca. Am ajuns  la destinație în aceeași zi și am fost cazați la campusul Hașdeu din Cluj-Napoca.

   În prima seară, am participat la festivitatea de deschidere a întâlnirii, care s-a desfășurat în fața Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca, unde au fost prezenți aproximativ 6000 de tineri ortodocși din întreaga țară și din toată Europa. Pe parcursul acestor frumoase zile am participat la multe activități interesante, am vizitat întreg centrul Clujului și multe alte locuri, am cunoscut multe persoane cu care am petrecut într-un mod foarte plăcut acest timp și cu care țin legătura și acum.

   Excursia s-a încheiat în dimineața zilei de luni, odată cu terminarea festivității de încheiere a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din Europa și cu plecarea spre Arad. La sosire, ne-am luat cu toții rămas bun.

   A fost o experiență foarte plăcută si interesantă la care aș participa din nou.” 

                

Misterul lumilor nevazute

         O noua activitate a elevilor din Clubul de dezbateri ”Gandeste liber” a avut loc joi, 4 decembrie. De data aceasta ei s-au intalnit cu Claudiu Raducu, un tanar teolog si realizator de emisiuni religioase din Mitropolia Banatului. Acesta a sustinut conferinta cu tema ”Misterul lumilor nevazute”, in cadrul careia a vorbit despre lucrarea nevazuta a ingerilor si despre experiente religioase inedite din viata personala. La sfarsit, elevii au adresat invitatului intrebari si au purtat cu acesta discutii personale, incercand in felul acesta sa obtina raspunsuri la diferite framantari. Va prezentam, mai jos, un fragment din aceasta conferinta.

Sf. Cuvioasă Parascheva

Biserica Ortodoxă sărbătorește pe data de 14 Octombrie o Sfântă care este ocrotitoarea Moldovei, Sfânta Parascheva sau Paraschiva.

Viața Sfintei

         Aceasta s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu departe de Constantinopol şi a trăit pe vremea despărţirii Bisericii de la Roma de Biserica Ortodoxă (1054). A fost crescută de părinţii ei în teama de Dumnezeu şi în deprinderea faptelor bune creştineşti, dar mai cu osebire în deprinderea rugăciunii, a postului şi a milosteniei. Nu o dată s-a dezbrăcat de hainele sale cele bune şi le-a dat săracilor, îmbrăcând hainele proaste ale acelora, ceea ce i-a adus mustrarea şi uneori bătaia din partea părinţilor. Dar fecioara a arătat hotărâre în folosirea averii sale şi după moartea părinţilor ei. Ca una ce nutrea dorinţa de a se retrage din lume şi de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, auzind odată, la biserică, cuvintele Evangheliei: "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), sfânta a înţeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate şi să urmeze pe Mântuitorul. Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop la Madita, tânăra Parascheva şi-a dăruit săracilor partea ei de moştenire şi s-a retras la o mănăstire de fecioare lângă Constantinopol, ducând o viaţă aspră, la anii tinereţii ei, după rânduiala monahilor. Că, aprinzându-se de dumnezeiasca dorire, cine va putea spune izvorul lacrimilor şi suspinurile ei cele multe şi neîncetate, neavând altă grijă decât întâmpinarea Mirelui, zicând: "Pe Tine, Mirele meu, Te caut." Că se sârguia vrăjmaşul să o ducă la deznădejde, înfricoşând-o prin năluciri şi arătări. Dar a biruit pe diavolul, precum David pe Goliat, ferindu-şi sufletul şi trupul de păcat şi de necurăţie şi făcându-se mireasă iubită a lui Hristos. Deci a venit îngerul Domnului şi i-a zis: "Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului." Şi, înţelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu şi că viaţa ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul şi, venind în împărăţeasca cetate, a intrat în Biserica cea prea frumoasă, în Sfânta Sofia şi în biserica Vlahernei, a Născătoarei de Dumnezeu şi a dat laudă lui Dumnezeu, că i-a ajutat să-L slujească cu credinţă şi a plecat, apoi, la Ierusalim să se închine Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului. Deci, ajungând la ţinta călătoriei sale pe pământ şi văzând, cu mare mulţumire sufletească, acele sfinte locuri călcate de picioarele Mântuitorului, a zburat ca o pasăre prin pustia Iordanului şi, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat într-însa şi cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârşită dragoste de Mirele Hristos şi i se dăruise cea mai înaltă bunătate pustnicească, smerita cugetare. Deci, aşa nevoindu-se a ajuns până la 25 de ani. Cuvioasa Parascheva s-a întors în patria sa, la Epivat. Şi, petrecând acolo încă doi ani, rugându-se pentru sine şi pentru toată lumea, şi-a dat obştescul sfârşit în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică. Şi, trecând vreme de mulţi ani, Dumnezeu a descoperit moaştele ei, prin vedenii şi le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii şi îndrăciţii dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaşte. Deci, moaştele Sfintei au fost luate de împăratul Asan al românilor şi bulgarilor şi au fost aşezate, mai întâi, la Târnovo, au fost strămutate, apoi la Belgrad pe vremea sultanului Selim al II-lea şi, în sfârşit, au fost aduse la Constantinopol, la biserica patriarhiei. Aceste moaşte, mai pe urmă, Măria sa Vasile voievod le-a adus din Constantinopol în Moldova, la Iaşi, la mănăstirea Sfinţilor Trei Ierarhi, la 14 octombrie, în anul 1641 de la Hristos şi au fost aşezate în minunata lui ctitorie. Dimitrie Cantemir, luminatul domn al Molodovei, descrie astfel aducerea acestor sfinte moaşte la Iaşi: "Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele moaşte din Biserica patriarhicească a Constantinopolei şi le-a câştigat acestora pentru cele înalte şi multe binefaceri şi slujbe făcute Bisericii celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miazăzi al Bisericii Trei Ierarhi."(“Proloagele”, vol.I, pg166-167)

Troparul (glasul al VIII-lea): “Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.”

Condacul (glasul al II-lea): “Cu multă postire trupul subțiindu-ți, ți-ai ridicat mintea către Dumnezeu și viață netrupească în trup ai viețuit, pururea po­me­nită Parascheva, lepădând materialnica tul­bu­ra­re, pentru aceasta acum te veselești cu ce­tele îngerești.”

         Moaștele Sfintei Cuvioase se află în Catedrala Mitropolitană din Iași unde se fac pelerinaje numeroase , mai ales în data de 14 Octombrie.

         Cuvioasa Parascheva este iubită de mulți credincioși ai Bisericilor care îi poartă numele: Biserica din Incinta Spitalului Județean Arad , Schitul Bodrogul Vechi , Catedrala Mitropolitană din Iași etc.

Mircea-Ștefan Cristurean

Cls. a X-a A

Colegiul Național “V. Goldiș” Arad

Duminica a V-a după Rusalii (Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei)

Evanghelia din Duminica a V-a după Rusalii relatează vindecarea a doi demonizați sau îndrăciți. Minunea are loc în ținutul Gadarei , unde Iisus este întâmpinat de către doi demonizați care locuiau în morminte și îngrozeau trecătorii și locuitorii acelui ținut.

“Și trecând El dincolo, în ținutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați ieșind din morminte și atât de înfricoșători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Și iată că ei strigau, zicând:Ce este nouă și Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuiești?

Și la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păștea. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoți afară, trimite-ne în turma de porci. Și El le-a zis: Duceți-vă! Iar ei ieșind, s-au dus în turma de porci. Și iată, toată turma s-a repezit de pe stâncă-n mare și a pierit în apă.

            Iar păzitorii au fugit și, ducându-se în cetate, au spus totul, și despre cele întâmplate cu demonizații. Și iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. ”(Matei 8, 28-34)

            Aceasta este Evanghelia citită în cadrul Liturghiei din Duminica a V-a după Rusalii. Probabil că ați observat o expresie necunoscută: “Ce este nouă și Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu?”. Aceasta este o  expresie ebraică cu înțelesul: Ce ai cu noi ?;  Ce vrei să faci cu noi ? De ce te amesteci în treburile noastre? În fapt e vocea demonilor.

            Acesastă pericopă evanghelică pare, la prima vedere, un eșec al misiunii lui Iisus, pe care ne-am obișnuit să Îl vedem predicând tuturor și învățând mulțimile care rămâneau surprinse de înțelepciunea și puterea Sa nemaiîntâlnită.

            Iată însă că acum se întîmplă cu totul altceva! Iisus Hristos în loc să fie admirat pentru această minune săvârșită, este rugat “politicos” să plece din ținutul Gadara. Ceea ce s-a întâmplat este ușor de înțeles: locuitorii Gadarei au prețuit mai mult paguba provocată de pierderea porcilor, decât minunea săvârșită de către Mântuitorul asupra celor doi demonizați. Totuși venirea Domnului în acest ținut nu a fost în zadar, deoarece în locul Său au rămas doi oameni care vor vesti, vor propovădui  minunea săvârșită asupra lor de către El.

            Câteodată și nouă ni s-ar putea părea, ca și gadarenilor,  că Domnul este greu de suportat . Noi însă, să nu procedăm ca și aceia, poftindu-L pe Hristos afară din viața noastră doar pentru că nu ne place învățătura Lui, pentru ca nu ne place că ne pune la post, la metanii, la rugăciune, la milostenie, sau la alte lucruri care ni se par greu de săvârșit.

            Este adevărat, Hristos ne cere un anumit mod de viață, care este întradevăr pretențios și pentru asta , uneori, ne-ar putea părea “incomod”. Este și motivul pentru care Duminica, la Biserică ne aflăm atât de puțini la rugăciune, deoarece unora li se pare greu sa meargă până la Biserică, sau le este greu să se spovedească, să se împărtășească, să postească, să se roage, să renunțe  la o parte din bucuria lor pentru a le dărui săracilor și pentru a-i îmbucura și pe ei.

            Să ne rugăm Bunului Dumnezeului nostru, ca să facă din sufletul și din viața fiecăruia dintre noi o jertfă bineprimită Lui, iar noi să-L poftim pe Hristos, ci nu să-L alungăm din sufletele noastre.

Mircea-Ștefan Cristurean

Cls. A X-a A , Colegiul Național “Vasile Goldiș” , Arad

Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea)

Cuvântul românesc "rusalii" derivă, probabil, indirect, din lat. Rosalia, prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija. "Cincizecime" este un calc după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a cincizecea", denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști.

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește după cincizeci de zile de la Învierea Domnului adică zece zile de la Înălțarea Sa la cer, Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea (în popor: Rusaliile).

În Vechiul Testament sau Torah (Cartea sacră a evreilor), Rusaliile erau o sărbătoare agricolă a evreilor, numită și „Sărbătoarea Săptămânilor”. „Vei păzi sărbătoarea Secerișului, a celor dintâi roade din cele ce vei semăna în țarina ta; apoi sărbătoarea Culesului, toamna, când îți aduni munca de pe câmp”( Ex 23, 16).

Apoi , devine o sărbătoare a Legământului, încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt.

         Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte:

·       Revărsarea Sfântului Duh

·       Deschiderea Bisericii de către toate neamurile

·       Începutul Misiunii

Precum scrie și în Peregrinatio Etheriae, spre sfârșitul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului.

„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!” Acesta este Troparul Rusaliilor, pe glasul al VIII-lea. Biserica Ortodoxă Română consideră această sărbătoare importantă deoarece la Pogorărea Duhului Sfânt peste  Apostoli s-a înființat Biserca în chip văzut. Biserica în chip nevăzut a luat naștere prin jertfa Mântuitorului pe Cruce.

 “Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună la un loc. Și fără de veste s-a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde ședeau. Și limbi ca de foc li s-au arătat împărțite, și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duh Sfânt și au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

Și erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

Și când s-a făcut vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa.” (Fapte I, 1-6)

Acest pasaj din Faptele Apostolilor prezintă momentul Pogorârii peste Ucenicii lui Iisus care începeau a vorbi în toate limbile lumii. Adepții cultului penticostal spun că “ vorbesc în limbi ca și la cincizecime”, dar “limba” vorbită de ei nu este vorbită de niciun popor. Sfânta Scriptură  lămurește și această problemă : “Dacă prin limbi nu veți da cuvânt lesne de ințeles, cum vor cunoaște ce ați grăit ?Veți  fi niște oameni care grăiesc în vânt “( I Corinteni 14, 9 ).

Să ne rugăm ca și nouă Duhul Sfânt să ne insufle înțelepciune pentru a alege ceea ce este bine în viață și precum spune o rugăciune de la Botez „să umblăm întru cărările Dmnului”.

Condacul Cincizecimii, glasul 8

Când Cel Preaînalt, pogorându-Se, a amestecat limbile, atunci a despărţit neamurile; iar când a împărţit limbile cele de foc, atunci pe toţi la o unire a chemat; şi cu toţii, ca într-un glas, slăvim pe Duhul Cel Preasfânt!

Mircea Cristurean, IX A

Cuvântul duhovnicului

Părintele Dionisie Ignat, starețul Mănăstirii Albac din Județul Alba, vorbește elevilor din școala noastră.

Sărbătoarea Botezului Domnului în școala noastră

Cu ocazia sărbătorii Bobotezei, părintele Albu Filip, de la Parohia Șega II, a fost invitat în școala noastră pentru a sfinți sălile de clasă

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos

“Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Duhul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosif, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iată, "Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui: Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Iisus.”(Sfânta Evanghelie după Matei, 1:18-25)

După un lung post de patruzeci de zile numit postul Crăciunului, Advent sau Așteptare urmează cel mai important praznic cu dată fixă, Nașterea Mântuitorului sau Crăciunul (în popor). Această sărbătoare nu este așteptată numai de copii, ci și de adulți nerăbdători și ei să vină „Moșu”. Dar Crăciunul nu înseamnă doar atât, înseamnă nașterea celui care a venit pentru mântuirea noastră.

Cum spune și Crezul, Iisus Hristos “pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire; S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om.”(Crezul , art.3).

Conform Bibliei, Iisus S-a născut într-o peșteră, deoarece nu mai era loc în cetate. Tradiția spune că după nașterea Mântuitorului au venit trei magi cu daruri , dar Sfânta Scriptura spune că au venit mai mulți înțelepți, neprecizând numărul acestora.

             Iisus Hristos se naște în fiecare an în sufletele noastre, se răstignește, moare, și învie, pentru mântuirea noastră.

„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie !”

(Troparul Naşterii Domnului - glas 4)

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”

(Condacul Naşterii Domnului - glas 3)

Tuturor elevilor si profesorilor de la Colegiul Național “Vasile Goldiș” le doresc un Crăciun fericit și un an nou plin de bucurii!

Cristurean Mircea-Ștefan

Clasa a IX-a A

Cum putem trăi frumos?

În cadrul şcolii noastre, la iniţiativa domnului director Bocăniciu Eugen, a fost organizat clubul de dezbateri "Gândeşte liber", alcătuit din cei mai buni elevi selectaţi din fiecare clasă. Periodic, membrii acestui club se întâlnesc şi discută cu personalităţi marcante din lumea în care trăim. Prima dezbatere de acest fel a fost organizată cu părintele Filotheos Faros din Grecia care le-a vorbit elevilor despre dragoste, despre cum putem trăi frumos şi despre problemele pe care le-ar putea întâmpina ei în societatea actuală. Părintele a scos în evidenţă că fiecare tânăr este unic în felul lui, că are nevoie de libertate şi afecţiune din partea părinţilor şi a semenilor pentru a creşte şi a ajunge la maturitate.

(alte detalii despre această întâlnire puteţi citi aici)

Insula (Ostrovul)

Un tânăr soldat rus iniţial naiv, fricos şi nesigur în ceea ce părea să facă, ajunge, prin pronia lui Dumnezeu, părintele Anatolie. Printr-o severă pocainţă ce includea plângerea păcatelor trecute (împuşcase pe căpitanul său ... dar nu-l omorâse după cum se vede în sfârşitul filmului), rugăciuni în miez de noapte iar în timpul liber psalmul 50 şi rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase..., smerenie în ascuns, în timp părintele Anatolie a devenit văzător în duh, ascunzându-şi tainic acest dar prin ghiduşiile ce le făcea monahilor, prin felul de a se comporta cu mirenii (cu cele 4 femei: prima care vroia să avorteze, a II-a care avea băiatul bolnav, a III-a ce credea că soţul ei a murit în război, a IV-a fata fostului capitan ... îndrăcită vindecată prin rugaciune). În esenţă filmul este o rugăciune pe un fond de pocăinţă perpetuă, este o viaţă a unui nebun pentru Hristos care merită văzută.

Biserica (Ecclesia)

Ecclesia sau Biserica, reprezintă casa Domnului şi nu numai, ea reprezintă şi o comunitate. Această Casă a Domnului, cum mai este numită, are forma unei corăbii deoarece Noe s-a adăpostit în corabie în timpul Marelui Potop. Este compusă din Pronaos, Naos şi Altar.

Altarul este cea mai importantă parte aBisericii. Acolo, preoţii săvârşesc Sfintele Slujbe. Tot acolo se află şi Masa Sfântă. Pe Sfânta Masă se află (sub Evanghelie) Antimisul, care este un Acoperământ liturgic pe care sunt reprezentate punerea în mormânt, patimile lui Hristos şi cei patru evanghelişti, în cele patrucolţuri. Pe el sunt cusute fragmente din moaştele unui sfânt ori martir alBisericii.

Naosul are şi el o importanţă. Acolo există Pantocratorul (o pictură de pe tavanul Bisericii unde este reprezentat Iisus făcând semnul păcii) şi, bineînţeles acolo se roagă oamenii.

În Pronaos au voie să se roage oamenii nebotezaţi , iar aceştia nu au voie în naos sau altar.

Unele Biserici au şi pridvor.

Cu sute chiar mii de ani în urmă Biserica era numită Templu. La 50 de zile după Învierea Mântuitorului adică la Cincizecime (''Rusalii" în popor), Hristos a înfiinţat Biserica cu ajutorul Sfântului Duh. Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli în chip de limbi de foc şi apostolii au început să vorbească în alte limbi. Iar Petru, fiind în picioare i-a chemat pe toţi iudeii şi pe cei din Ierusalim să vină să fie botezaţi. Aşa au venit peste 5000 de oameni, înfiinţându-se Biserica.

Mulţi oameni văd Biserica cu alţi ochi, ei cred că "Biserica este înfiinţată pentru bani şi că are prea multă influenţă asupra noastră". Este adevărat, Biserica are influenţă asupra noastră dar, a fost înfiinţată pentru a te ruga în linişte şi pace. În vremea de azi nu prea mai sunt copiii la Biserică ceea ce nu este bine deoarece în loc de a merge la Biserică dorm sau se joaca pe calculator şi nu au nimic bun de învăţat.

Dacă vrem să ducem o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi să fim iertaţi de păcate ar trebui să mergem în fiecare Duminică la o Biserică. Oricine se poate mântui dacă are credinţă şi Dumnezeu îl va ierta de păcate, dar trebuie să meargă la Biserică şi să se roage. Rugăciunea individuală pe care o facem acasă este importantă, dar este foarte important să mergem la Biserică unde se fac rugăciuni în comun.

Cristurean Mircea –Stefan, cls a VII-a A

Colegiul National "V.Goldis" Arad

Articol apărut şi în„Ecclesia” – revistă de spiritualitate şi cultură religioasă editată de Comunitatea Ortodoxă Română din Nădlac, anul XII, nr. 3 (49), august 2011.