Adolescența sau piatra filosofală a vieții

     

  Adolescența este un mod de cunoaștere a lumii, este sculptorul personalității umane și nu poate fi definită de un număr de ani. La fel ca tinerețea, este o stare de spirit.        

          Cele mai importante decizii sunt luate în adolescență. Definește cine suntem și decide viitorul nostru. A decide ceea ce este important pentru un adolescent, ceea ce dorește să facă, nu este ușor. Trăind într-o lume în care influențele vin de peste tot, adolescenții sunt copleșiți de numărul de opțiuni, prima decizie nefiind întotdeauna cea corectă.

          Piatra filosofală este o substanță legendară cu ajutorul căreia alchimiștii pretindeau că pot transmuta metalele inferioare în aur, vindeca toate bolile și dărui viața veșnică. Fiecare om ascunde în el un mic alchimist – adolescentul. El poate comuta aspectele negative ale vieții în aspecte pozitive cu ajutorul pietrei sale filosofale – modul de gândire optimist. Adolescenții sunt lipsiți de griji, aiuriți, veseli, creativi, curioși, cu poftă de viață și însetați de experiențe noi. Lumea arată diferit prin ochii adolescentului. Grijile sunt inexistente, deoarece sunt lucruri mai bune de făcut decât frământarea în zadar. Problemele dispar, mereu se descoperă o soluție. Supărările nu există, ceea ce poate fi disprețuit, poate fi iubit. Eșecul nu contează, există mereu o a doua șansă. Unii aleg să cadă pradă materialității, alții să traiască după aceste idei.

          Ceea ce ne face „să trăim” veșnic este ceea ce lăsăm în urmă. Faptele sunt amprenta pe care o lasă fiecare pe cărarea istoriei.

          Trăim într-o lume în care a fi matur înseamnă a te realiza, a fi împlinit sau a avea un anumit număr de ani. Maturitatea are o definiție superficială, axată doar pe nevoile fizice. Din păcate, această idee este promovată de unii care preferă ca educația să se facă după un sistem de idei rigid, în care libertatea copilului este limitată de dorința părinților de a-i asigura un viitor sigur, dar monoton, lipsit de culoare și o slujbă sigură. Ceea ce face viața interesantă este noutatea. Copilul are nevoie de libertatea de alegere, să se cunoască și să descopere cine este. Adolescentul caută să fie original, diferit. Există persoane care trăiesc într-un mod „adolescentin”, care preferă valorile morale și spirituale.

          În definitiv, adolescența este o etapă a metamorfozei umane. „Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oțet”, spunea un gânditor. Noțiunea de adolescent este nedrept asociată cu imaturitatea. Orice adolescent poate fi matur, așa cum orice adult poate fi imatur. Ideea că toți adolescenții sunt imaturi este un stereotip dat de cei care nu găsesc altă metodă de a-i limita. Diferența dintre cei tineri sau bătrâni este că pentru tineri stelele sunt limita, iar pentru cei vârstnici, doar cerul. Tinerețea înseamnă greșeli. Greșelile înseamnă experiență. Experiența înseamnă înțelepciune. Cel cu spiritul tânăr este cel mai înțelept.

          În adolescență decidem cine, cum și ce vrem să fim. Cu trecerea timpului putem lua hotărârea de a ne folosi de piatra noastră filosofală pentru a rămâne tineri, sau putem alege să îmbătrânim.

Alexandra Hărduț, clasa a XI-a C

Profesor: Floarea Pantea

Articol preluat din Revista Lyceum, nr. 50 – mai 2015 

Despre cum să îţi iei viaţa în propriile mâini ...

Poate unii dintre voi mă cunoaşteţi, sau poate proiectul „Înţelege Europa” vă spune ceva. Da, eu sunt cea care am venit la voi pentru a dezbate despre Uniunea Europeanã şi, de ce nu, pentru a vă face să reflectaţi asupra viitorului vostru. Şi eu am fost elevă în Liceul „Vasile Goldiş” şi îmi amintesc cu drag de anii pe care i-am petrecut aici. Acum sunt studentã şi pot sã vã spun cã drumul pe care-l alegem începe atunci când vrem noi sã înceapã. Sunt studentã în anul III la Relaţii Internaţionale - Babeş-Bolyai, în Cluj-Napoca. Nu pot spune cã a fost deosebit de greu sã ajung aici, deoarece admiterea s-a fãcut pe bazã de dosar. Dar, atenţie, dosarul a fost întocmit pe baza mediilor din timpul anilor de liceu şi a mediei de la bacalaureat. Aşadar ... am învãţat cu responsabilitate în liceu. Poate domnii profesori şi doamna dirigintã îşi mai amintesc ...

Ceea ce pot spune cã este greu în aceastã facultate este sã te menţii la un nivel înalt. Având în vedere cã este o facultate de stat cu locuri la buget şi burse acordate celor mai buni, competiţia este acerbã şi este nevoie de muncã pentru a ajunge în vârf. Şi mai trebuie sã spun ceva esenţial - mie îmi place ceea ce fac. Este foarte important. Cãci dacã faci cu plãcere un lucru, sigur îţi reuşeşte.

În ce mã priveşte, pot spune cã mi-am luat viaţa în propriile mâini şi am gãsit numai beneficii fãcând acest lucru. În primul rând, câştigi încredere şi stimã de sine. Sã porneşti încrezãtor este un lucru esenţial pentru a reuşi şi sã nu-ţi pierzi încrederea chiar şi atunci când drumul ales nu este atât de uşor. Aceasta este problema cu care ne confruntãm atunci când ne dorim ceva, şi constatãm cã uneori nu se întâmplã ceea ce ne-am închipuit. Care este soluþia? Sã ne resemnãm, sã oftãm şi sã spunem „asta este”, sau sã mergem mai departe luptând, fiind încrezãtori în forţele noastre? Eu cred cã orice persoanã de succes alege a doua variantã. Viaţa nu reprezintã o linie dreaptã, ea va fi mereu sinusoidalã, iar ceea ce putem noi face este sã transformãm minusurile în plusuri şi sã privim cu detaşare fiecare barierã pe care o întâlnim. De ce cu detaşare? Pentru cã numai aşa poţi rãmâne tu. Sã nu laşi pe nimeni sã-ţi alunge scopurile!

Un scop poate fi atins numai prin muncã, iar şcoala ne învaţã ce este munca. Uneori este greu sã munceşti (sã înveţi), dar atunci când faci ceea ce îţi place nu se mai numeşte muncã, ci pasiune. şi atunci ajungem la întrebarea: De ce sã învãţãm la şcoalã? Vã spun eu de ce: pentru a ne atinge scopurile sau pentru a descoperi ce ne place cu adevãrat. Trebuie mai întâi sã cunoşti ceva, pentru a face aprecieri asupra unui lucru. Sã alegi ceea ce te pasioneazã înseamnã o carierã de succes şi, de ce nu, o viaţã mai frumoasã şi un drum mai puţin anevoios. Sã reuşeşti ceea ce ţi-ai propus înseamnã împlinire.

Nu lãsa pe mâine ceea ce poţi face azi, iar dacã nu reuşeşti azi, atunci încearcã şi mâine şi spune în sinea ta: nu voi deveni niciodatã un ignorant.

Cu drag, pentru cititorii revistei Lyceum,

Dalia Drãgan

„Nu regret că m-am străduit să fiu cea mai bună”

Poate vi se va părea ciudat, însă o dată trecut de anii liceului, ai altă perspectivă asupra a ceea ce te înconjoară, asupra vieţii.

Ca mulţi alţi elevi şi eu mă pot mândri că am avut ca îndrumători şi iniţializatori în valurile vieţii, profesori ai Liceului „Vasile Goldiş”.

Chiar dacă nu înţelegeam prea bine de ce domnii profesori ne pretind atât de mult, după terminarea liceului am înţeles că nu „ne-am tocit coatele” degeaba. Roadele muncii celor opt ani petrecuţi în „Liceul Vasile Goldiş” şi a profesionalismului cu care profesorii ne-au învăţat, abia începeau să apară …

Pentru început, examenul de bacalaureat. Chiar dacă au fost mai multe probe orale şi scrise, toţi colegii ne-am descurcat bine, iar subiectele nu ni s-au părut grele, putându-le aborda cu uşurinţă. După ce am terminat şi am văzut media obţinută, am realizat că mulţumită îndrumătorilor noştri, am obţinut acele note onorabile. Tot atunci m-am bucurat că doamna dirigintă (doamna Macovei Voichiţa) ne-a predat şi ne-a pretins să ştim limba română ca celor de la filologie ... cu toate că, trebuie să recunosc, în timpul liceului mi se părea ciudat că are aceleaşi aşteptări de la noi (care eram la matematică - informatică) ca şi de la clasa vecină (filologia). Dar „mi-a prins” bine, mai ales la admiterea în facultate. Aceasta a fost pe bază de dosar, iar datorită mediei obţinută la bacalaureat am intrat a doua la bugetari. Acum sunt studentă în ultimul an la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad şi fac parte din prima generaţie care va termina la secţia de Matematică - Informatică.

Este greu, dar fiind obişnuită cu ceea ce înseamnă „a învăţa” şi cu spiritul competiţiei, acela de a fi cel mai bun în ceea ce faci, m-a ajutat mult. Este adevărat că la facultate nu este obligatoriu să frecventezi zilnic cursurile, seminariile, laboratoarele. Cu siguranţă vă este cunoscută şi sintagma „trebuie să înveţi doar în sesiune”... dar trebuie să înveţi pe tot parcursul semestrului pentru a-ţi fi mai uşor în sesiune. Iar cu frecventarea cursurilor: pe lângă faptul că unii profesori ţin cont de aceasta, este mult mai uşor când înveţi dacă ai fost la cursuri şi ai auzit explicaţiile date. Spun asta din proprie experienţă ... şi nu pentru că aş fi avut „chiulangită acută”, ci pentru că am fost plecată un semestru cu Bursa Erasmus în Porto, Portugalia. Condiţiile pentru a putea pleca au fost să fii integralist, să ai media peste 9 şi să cunoşti limba engleză. Deoarece aceste condiţii nu mi-au ridicat dificultăţi, fiind şi bursieră încă din primul an de facultate, mi s-a aprobat cererea, iar în 5 septembrie 2008 eram pe tărâm portughez, cu încă două colege.

Au urmat 5 luni frumoase, dar şi grele. Am vorbit în limba engleză, dar am învăţat şi limba portugheză. Sinceră să fiu, la început mi s-a părut ciudată şi hazlie, dar frumoasă, mi-a plăcut, de aceea mi-a fost uşor să o învăţ. Uşurinţa de a capta şi reţine lucruri noi s-a datorat faptului că tot timpul creierul a fost „antrenat” (a învăţat, a rezolvat diferite exerciţii).

Acolo ne-am făcut prieteni portughezi, am vizitat cu ei împrejurimile, am fost în excursii şi petreceri organizate de Universitatea din Porto special pentru studenţii Erasmus. Însă activitatea nu s-a redus doar la a călători, a vizita, a face cumpărături din banii de bursă primiţi de la Universitatea din Arad, ci şi a învăţa, a desluşi de unul singur cum se rezolvă o problemă, a face săptămânal câte un proiect la fiecare materie pe care ai avut-o, a avea parţiale ...

Chiar dacă au fost şi perioade mai neplăcute, la final, când am tras linie, nu am regretat nimic. După 5 luni de stat singură, la 4000 km depărtare de casă, ai altă viziune asupra a ceea ce se petrece în jurul tău. În afară de faptul că înveţi să-ţi gestionezi banii, devii mai puternic psihic, nu mai eşti la fel de vulnerabil ca la plecare şi, în mod sigur, nu mai gândeşti ca înainte, ai alte aspiraţii.

La revenirea în ţară am avut de dat examene de diferenţe, pe care le-am luat şi sunt în continuare candidată la bursa de merit (bursa care se acordă dacă ai media peste 9,50). Suma primită nu este una fabuloasă (jumătate din minimul pe economie), dar suficientă ca să poţi ieşi în weekend cu prietenii sau să îţi poţi cumpăra ceea ce vrei, fără a mai cere părinţilor - care îţi dau, dar după ce le spui pentru ce îţi trebuie şi de ce ... ştiţi şi voi vechea poveste ...

Până acum nu regret că m-am străduit să fiu cea mai bună, să mă autodepăşesc, deoarece într-un fel sau altul, munca mi-a fost răsplătită (în liceu - menţiuni la olimpiade, iar acum în facultate - bursă). Faptul că sunt la „fără taxă”, că am fost studentă Erasmus în Portugalia, cu siguranţă mă va ajuta şi pe viitor. Iar până la urmă nu contează cum te numeşti, contează ceea ce ştii.

Aşa că, „a fi sau a nu fi” cineva/ceva în viaţă, depinde de fiecare şi nu de relaţiile pe care le are, iar şcoala, apoi viaţa, îi va diferenţia.

Adina Dragoş

OBICEIURILE PRIMĂVERII

Dragobetele

În credinţele poporului român fiecare soi de animale sălbatice sau domestice îşi avea perioada rutului primăvara. Ziua de 3 martie a fost ţinută mult timp de poporul român drept sărbătoarea tradiţională a capului de primăvară. La această dată se credea că se logodesc păsările cerului şi cele domestice, adică incepea perioada rutului. Sărbătoarea închinată păsărilor cerului releva de fapt perioada rutului la toate animalele. De la sărbătoarea simbolică a logodnei păsărilor s-a extins tot simbolic şi la oameni, devenind astfel o sărbătoare a erotismului, a însurăţirii fetelor şi înfrăţirii băieţilor, a logodnelor.

Făptura mitică ce personifica logodna animalelor şi prin extensie a oamenilor este „zânul” Dragobete. Chiar numele – Dragobete – semnifica întruchiparea unei făpturi dragi, mitico-erotice. După legenda mitică, „Dragobete era fiul Babei Dochia”, ceea ce presupune o posibilă variaţie mitică anterioară a numelui ca atare.

Înfăţişat adesea ca tânăr, voinic, frumos şi bun, inspira fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată. El patrona sărbătoarea petrecerilor. La 24 februarie, ziua de Dragobete, gospodinele hrăneau păsările domestice, iar pentru păsările cerului zvârleau pe acoperişurile caselor boabe de mei, grâu, orz, secară. De Dragobete nu se sacrificau păsările domestice şi nici nu se vânau sau blestemau cele sălbatice. Aceste restricţii urmăreau să nu tulbure rostul împerecherilor.

Tinerii şi tinerele îmbrăcati de sărbătoare se strângeau pe dealurile din preajma satului, în cete de varsta şi sex. Fetele laolaltă culegeau flori de primăvara, ghiocei, iar baieţii, individual, culegeau vreascuri pentru aprinderea unor focuri, în jurul cărora se aşezau jos, tot pe cete şi glumeau între ei.

Ziua de 24 Februarie a fost şi în acest an sărbătorită de îndrăgostiţi. Cu toate că mulţi dintre ei preferă ziua de 14 Februarie (Valentine’s Day) –după modelul American- există şi persoane care îşi sărbătoresc dragostea în stil tradiţional românesc.

1 Martie – MĂRŢIŞOR

Cultura românească prezervă cu grijă memoria strămoşilor ei, astfel că printre cele patru mituri importante ale românilor îl vom întâlni alături de "Mioriţa" şi pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind în strânsă legătură cu data de 1 Martie şi cu mărţişorul.

Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie.
1 Martie este în calendarul orodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creştine, iar Dochia este un personaj păgân.
Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştrii români. Cuvântul "mărţişor" are origini latine şi este numele popular al lunii martie.
Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Sărbătoarea lui are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima luna a primăverii. La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifică renaşterea naturii.

La vechii traci aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.
În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. De altfel şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnifica schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormantare.

Când venea primăvara, oamenii obişnuiau să lege de copaci funii albe şi roşii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Această măsură de precauţie era luată pentru a preîntampina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor copacilor şi i-ar fi putut împiedica să rodească.

La originile mărţişorului a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară făcută din două părţi răsucite, una roşie şi alta albă, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gât. Exista credinţa, conform căreia, acesta amuletă aducea noroc şi fericire. Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau copacii, moment în care, legau mărţişorul de trunchiul unui copac iar cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul.

După un timp, mărgele frumos colorate au luat locul monedei. În unele părţi ale ţării, mărţişorul este purtat la încheietura mâinii, toată luna martie. După care, înainte de răsăritul soarelui, fetele îl înnoadă de trunchiul unui copac sau îl pun într-un arbust de trandafiri, cu convingerea că toate dorinţele lor se vor împlini.

Simbolul şnurului realizat din cele două părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauză partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul. În final, primăvara şi mărţişorul vor fi mai puternici decât întunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.

În zilele noastre, mărţişorul este un simbol al primăverii care va să vină, iar realizarea lui a devenit o adevarată operă de artă. Oamenii oferă cu multă plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială pentru doamne şi domnişoare.

8 MARTIE – ZIUA MAMEI

Istoricii spun că "Ziua Mamei" îşi are originile în festivalul dedicat mamei zeilor Rhea, ţinut în Grecia Antică. Zeiţa pământului Rhea era soţia lui Cronos, zeul timpului şi mama tuturor zeilor şi zeiţelor din Olimp. De asemenea, în Roma, Cybele, mama zeilor era venerată încă din anii 250 IH. Sărbtoarea era cunoscută sub denumirea de Hilaria şi ţinea trei zile, de pe data de 15 martie până pe 18 martie.
În anii 1600, Anglia celebra o zi numită "Sâmbăta Mamelor", în a patra sâmbătă a postului Paştelui, pentru a cinsti mamele. În acele timpuri, mulţi oameni săraci lucrau ca servitori pentru bogătaşi. Cum cea mai mare parte a slujbelor erau departe, aceştia locuiau în casa stăpânului lor. De Sâmbăta Mamelor aveau permisiunea de a-şi petrece ziua alături de cei dragi. O prăjitură specială se gătea pentru această ocazie festivă.
Odată cu răspândirea religiei creştine pe glob, istoricii sunt de părere că "Mama Biserică" a substituit cealaltă sărbătoare "Mama Zeiţa". Mulţi spun că ceremoniile care erau ţinute în cinstea lui Cybele au fost adoptate de biserică pentru a venera pe Maria, mama lui Isus Cristos. Ele reprezentau puterea spirituală care ne-a dat viaţă şi ne protejează de tot ceea ce este rău. În timp, cele două sărbători s-au amestecat şi au devenit una singură "Ziua Mamei".
În Statele Unite ale Americii, sărbătoarea dedicată mamei, a fost pentru prima dată propusă, în anul 1872, de către Julia Ward Howe. Trebuia să fie o zi dedicată păcii.
În anul 1907, Ana Jarvis, din Philadelphia, a început o campanie pentru a stabili ziua naţională a mamei. Jarvis a reuşit să convingă biserica din Grafton, din vestul Virginiei, să celebreze "ziua mamei" în mai, când comemora doi ani de la moartea mamei sale. Julia era foarte ataşată de mama sa, Reese Jarvis, profesoară la Biserica Metodistă din Grafton, Virginia de Vest. Astfel că, atunci când mama sa s-a stins din viaţă, împreună cu sora sa oarbă Elisinore, au încercat sa creeze o zi specială dedicată mamelor. Simţeau că astfel copiii, care deseori îşi neglijeaza mama, să realizeze că trebuie să-i acorde dragostea cuvenită când încă aceasta mai este în viaţă. Erau de părere că o zi dedicată mamei ar creşte respectul pentru părinţi şi va uni mai mult familiile.
Jarvis şi susţinătorii ei au început să scrie miniştrilor, oamenilor de afaceri şi politicienilor explicându-le dorinţa lor de a stabili o zi naţională a mamei. Ca rezultat al eforturilor lor prima zi a mamei a fost ţinută pe data de 10 mai 1908. Garoafele au devenit simbolul acestei zile, fiind florile favorite ale fostei doamne Reese Jarvis. În zilele noastre garoafa roşie este simbolul unei mame încă în viaţă, în timp ce garoafa albă comemorează pierderea ei.
Prima proclamaţie a "Zilei Mamei" a fost citită de guvernatorul statului Virginia de Vest, în anul 1910. Oklahoma a celebrat de asemenea această zi, în acelaşi an. Până în următorul an, "Ziua mamei" s-a celebrat în toate statele.
Preşedintele Woodrow Wilson, a făcut în anul 1914 un anunţ oficial proclamând "Ziua mamei" ca zi de sărbătoare naţională în a doua duminică din luna mai.
Pe 12 decembrie 1912 a luat fiinţa Asociaţia Internaţională pentru Ziua Mamei.
Astăzi multe ţări din lume îşi aniversează ziua mamei, la momente diferite, dar există ţări ca: Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia, Australia şi Belgia care-şi celebrează de asemenea ziua mamei în aceeaşi zi cu Statele Unite.

Nu uitaţi : iubiţi-vă mama, oricum este ea, deoarece ea vă iubeşte mai multe ca propria-I viaţă şi ar face orice să vă fie bine. Spuneţi-I “Te iubesc, mamă!” cât de des aveţi ocazia!

Drǎgan Andreea XI-D

CE VEI FACE LA VARĂ?

Mai este foarte puţin timp şi vine vara.Vine vacanţa maare, cel mai aşteptat moment de la vacanţa de Paşte încoace !Bineînţeles că întrebarea « ce vei face la vară ? » este una inutilă, deoarece întotdeuna găseşti ceva de făcut în vacanţă.Orice,nu contează, că doar eşti în vacanţă !

Vara este anotimpul preferat de toţi elevii, anotimpul tuturor posibilităţilor.Vara înseamnă timp liber, înseamnă culcat şi trezit târziu, înseamnă plajă, soare, distracţie, dans şi numai voie bună !Vara este întotdeauna mult aşteptată şi întotdeauna mult prea scurtă. Aşa că timpul cald este preţios , iar activităţile desfăşurate trebuie să fie cât mai multe şi cât mai deosebite.Iar nominalizările la categoria « ce să fac la vară ? » sunt :

Marea : « Nu ştiu cum, să vă spun, da' mi-e rău dor de mare/Ard şi mă sting dacă nu plec acum/Ma înec pe uscat dacă n-ajung la mare/Să zac în nisip şi să mă uit la cer » spun versurile celor de la Vama Veche şi sunt sigură că întruchipează sentimentele a multor,muultor adolescenţi.Când spui vară, marea iţi vine instantaneu în minte, pentru că înseamnă un infinit de nisip fin , soare blând şi terase pline cu oameni ce vor să se distreze.Marea a fost mereu în topul preferinţelor şi se pare că nu îmbătrâneşte niciodată,iar lumea nu se plictiseşte de ea, deoarece în fiecare an plajele sunt superaglomerate.Aşa că, încarcă-te cu multă energie, ia trenul şi lasă-te purtat de val şi la propriu şi la figurat !

Muntele : O escapadă la munte sună foarte bine când afară sunt 30 de grade, soarele arde nemilos, iar aerul parcă e din ce în ce mai puţin.Atunci când canicula pune stăpânire peste tot, parcă nici marea nu mai e atât de potrivită, cu toată aglomeraţia şi căldura infernală de acolo.Atunci, muntele pare ca o oază în deşert, salvarea ta !Acolo e răcoare…soarele nu mai e aşa de necruţător…poţi respira cel mai curat şi pur aer, poate poţi schia, te poţi relaxa, departe de caniculă, departe de oameni, într-un paradis alb, într-o cabana frumoasă, sus, pe munte, doar tu şi natura…

Ştrandul : Ah, vechiul şi bunul nostru prieten : ştrandul.E un fel de mare improvizată,[prea] accesibil oricui, unde te poţi bronza, te poţi juca,poţi inota, te poţi plimba sau relaxa la una din numeroasele terase. Există terase, cluburi, restaurante şi băncuţe. Când nu ai ocazia să pleci la munte sau la mare, ştrandul este locul din care vara nu mai pare atât de caldă.Puteţi merge la ştrandul din Arad ,prin judeţ sau în Ungaria, că e aproape.Tot ce vă trebuie e buna dispoziţie şi chef de distracţie ! Bronzare plăcută !

Călătorii « afară » : Cei mai norocoşi dintre noi pot să meargă în afara ţării, în destinaţii cât mai exotice sau cât mai ferite de caldură, sau pur şi simplu locuri pe care ar vrea să le vadă, dar nu au avut timp.De la nemuritoarele Italia, Grecia, Franţa până la capătul celălalt al lumii.Vara e ocazia perfectă pentru că ai timp şi vremea e [aproape] mereu bună !Totul sună aproape de perfecţiune….bani s-avem !

Altele : Nu îmi vine în minte ce ai mai putea face pentru că atunci când mă gândesc la vară, ma gândesc la plajă, deci fie că nu pleci niciunde, tot faci plajă : pe balcon, pe terasă, pe bloc sau în timp ce sapi în gradină.Poţi de asemenea să îţi petreci vara citind, dormind, vizionând filme, să-ti vizitezi bunicii, dar până la urmă cred că tot vei ajunge să stai la soare .E ca o lege nescrisă a verii !

Orice ai face,chiar dacă nu faci nimic, vara tot e minunată pentru fiecare adolescent/elev.E timpul tău liber, petrece-l după pofta inimii.Noi îţi urăm vacanţă plăcută, liniştită şi să ne vedem sănătoşi la anu’ ! Trăiască vara !

Noi ţi-am spus nominalizările…câştigătorul…alege-l tu!

Covaci Adina, clasa a XI-a D

SUGESTII PENTRU O ŞCOALĂ MAI BUNĂ

Pentru această rubrică am rugat 5 elevi ai liceului nostru să ne răspundă la câteva întrebări referitoare la îmbunătăţirea şcolii:Muscă Simina din clasa a X-a A,Sivec Mihaela şi Pârvu Bogdan din clasa a X-a D,Condrea Ovidiu din clasa a XI-a A şi Ghergar Anişoara din clasa a XI-a C.Cu ajutorul lor,am reuşit să găsim noi idei care să transforme liceul nostru într-un loc şi mai bun decât este acum !

1.Dacă aţi putea schimba un singur lucru în acest liceu,care ar fi acela?

Simina :Nu aş dori să schimb nimic.După părerea mea,totul este ok.

Mihaela :Faţada şcolii.

Bogdan :Uniformele să rămână aceleaşi(vesta).

Ovidiu :Lucrul pe care l-aş schimba,cred că ar fi scoaterea uniformelor ca articol vestimentar obligatoriu.

Anişoara :În acest liceu eu aş vrea ca profesorii să rămână aceiaşi,din clasa a IX-a până în clasa a XII-a,nu tot să ni se schimbe în fiecare an,în special la materiile de bază,cum ar fi limba română şi matematica.

2.Aţi dori ca în liceu să se organizeze mai multe activităţi extraşcolare ?Daca da,care ar fi acelea ?

Simina :Mi-ar plăcea să avem parte de mai multe activităţi extraşcolare : concursuri între clase pe diferite teme,concursuri care să pună în valoare atât condiţia fizică,cât şi cultura generala,cercuri pe teme diferite,la unele materii.

Mihaela :Da,mi-ar plăcea să existe un cerc de dans.

Bogdan :Da.

Anişoara :Da.Nu m-am gandit la ceva activităţi extraşcolare anume,dar aş vrea să participe şi ceilalţi elevi care nu au participat la asemenea activităţi.

3.Aţi avea de făcut vreo sugestie domnilor profesori pentru activitatea de predare-ascultare ?

Simina :Nu ;cred ca domnii profesori ştiu ce au de facut.

Mihaela :Unii să fie mai indulgenţi.

Bogdan :Să nu se insiste pe materiile care nu sunt de profil.

Ovidiu :Pentru ca activitatea de predare-ascultare să fie mai eficientă,o soluţie ar fi ca unii profesori să fie puţin mai apropiaţi de elevi,să nu existe acea relaţie tensionată,elev-profesor.Pentru o mai bună activitate de predare-ascultare,profesorul ar trebui să ne fie aproape,în limitele permise.

Anişoara :Da.Profesorii ar trebui să se impună în faţa elevilor nu prin notele pe care le dau,ci prin felul lor de a fi şi de a se inţelege cu elevii.Profesorii ar trebui să-i facă pe elevi să înţeleagă materia pe care o predau şi astfel,să o şi agreeze.

4.Dar pentru domnii diriginţi,în ce priveste îmbunătăţirea orelor educative ?

Simina :La orele educative ar trebui discutate şi teme propuse de elevi.

Mihaela :Nu.

Bogdan :Orele educative sunt bune acum.

Ovidiu :Pentru îmbunătăţirea orelor educative,dirigintele ar trebui să aibă o legatură strânsă cu elevii,să fie dispus să le asculte eventualele întrebări,probleme,sugestii,încercând să le găsească un răspuns convenabil,realist.

Anişoara :Dirigintele ar trebui să fie tot timpul alături de noi,să ne înţeleagă şi să ne asculte problemele.Ar trebui să fie un prieten pentru elevii săi,un îndrumător spiritual însă să ştie să păstreze anumite limite şi să impună respect elevilor săi.

5.V-ar plăcea să se organizeze mai multe excursii ?Ce soluţii propuneţi ?

Simina :Mi-ar plăcea să se organizeze mai multe excursii pentru ca elevii să se mai relaxeze şi să se distreze alături de colegi şi profesori.S-ar putea organiza excursii în unele locuri care ajută la îmbogăţirea culturii generale.

Mihaela :Da,ar trebui să se organizeze mai multe excursii prin ţară.

Bogdan :Da,mi-ar placea să se facă excursii în vacanţa dintre semestre sau în week-end-uri,nu doar de o zi.

Anişoara :Da,sunt de acord să se organizeze mai multe excursii.Mi-ar plăcea să se faca o excursie in munţii Făgăraş.

Interviu cu interpreta Sivec Andreea

Unde…Cum…Cine...
Mai sunt colegii noştri


Se spune că fiecare om are un talent.Dacă vorbim de Sivec Andreea,colega noastră din XII D, este clar că vorbim despre muzică.Înzestrată cu o voce frumoasă şi o prezenţă plăcută pe scenă, ne-a demonstrat de multe ori ce înseamnă să fii talentat.O cunoaştem toţi, fie de la Balul Bobocilor, fie de la TeenFest.Cu efort şi muncă, îmbinate cu un dar nativ, ea a ajuns destul de cunoscută în Arad.E unul dintre elevii talentaţi ai liceului “Vasile Goldiş”, e Andreea Sivec.

Reporter : Când ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică?Când ai început să cânţi?
Andreea : Hmm….Pasiunea pentru muzică mi-am descoperit-o pe la vârsta de 5-6 ani.Îmi aduc aminte că eram în camera mea, cu muzica tare, un spray în mână pe post de microfon şi în faţa oglinzii gândindu-mă că sunt în faţa a mai multor spectatori.

R. : Ai urmat cursuri de canto sau ai ceva studii de specialitate?
A. : Da…Sunt în ultimul an la Şcoala Populară de Artă unde fac teorie muzicală, istoria muzicii şi canto uşoară.Pe lângă aceste studii fac parte şi din grupul Sânzienele împreună cu sora mea, Mihaela.Profesoara mea de canto, Mărioara Miclea, care în tinereţe a fost cântăreaţă de muzică populară, mi-a insuflat dragostea pentru folclorul românesc.

R. : Spune-ne despre performanţele tale muzicale.Prin ce oraşe ai cântat, ce premii ai câştigat?
A. : Am participat la multe concursuri din ţară.Voi enumera câteva premii: Concursul “Dans şi muzică” unde am luat locul 2, la concursul “Vivat” am luat locul întâi, ”Steluţa de cristal”, locul 3 şi menţiune la concursul “Pop Star”.De asemenea am fost invitată să cânt la spectacole în alte oraşe precum Călăraşi, Bucureşti, Ploieşti, Timişoara, Oradea.

R. : Ce înseamnă muzica pentru tine?
A. : Pentru mine muzica înseamnă suflet, hrană.Muzica te face să te mişti sufleteşte.Uneori muzica te face să vrei să o împarţi cu toată lumea, iar alteori nu ai vrea să o dai nimănui, pentru că te mândreşti că o ai.Nu mă refer doar la muzica simfonică, ci la tot ce este frumos în muzică, indiferent de gen.

R. : Cum te simţi pe scenă?Ce sentimente te încearcă de fiecare dată când cânţi?
A. : Scena înseamnă pentru mine emoţie şi fericire.Înseamnă o altă lume, o altă viaţă.De aceea în momentul când urc pe scenă sunt foarte emoţionată şi dornică de a transmite publicului toată dragostea pe care o simt pentru muzică.E normal ca de fiecare dată când sunt pe scenă să am emoţii, dar acestea sunt, cu siguranţă, constructive.

R. : Muzica este doar o pasiune efemeră sau ai vrea să o transformi într-o meserie?
A. : Nu pot spune că pot transforma muzica într-o meserie.Muzica o faci din plăcere, cânţi pentru că simţi că trebuie să dăruieşti frumuseţile muzicii celor care te ascultă.Muzica o pot transforma într-o meserie doar absolvenţii Conservatorului şi devin profesori, dirijori sau instrumentişti.

R. : Care e cel mai frumos moment pe care l-ai trăit, legat de muzică?
A. : Dacă sunt apreciată pentru ceea ce fac, atunci toate momentele sunt frumoase şi unice în acelaşi timp.

R. : Pentru un cântăreţ, cât contează talentul şi cât contează munca?
A. : Dacă ar fi să ne încadrăm într-un procent de 100% , atunci talentul ar fi 30%, iar munca 70%.Talentul este primit în dar, însă succesul trebuie câştigat.


R. : Cum ai împăcat activitatea şcolară cu cea artistică?
A. : Destul de uşor.Am reuşit să fiu în rând cu ceilalţi colegi, deşi uneori e foarte obositor să mergi de la şcoala la repetiţii sau invers.Dar cum se spune, “Succesul constă în multe sacrificii”.

R. : Ce ar trebui să facă un tânăr ca tine, pentru a-şi începe o carieră în muzică?
A. : În primul rând ar trebui să fie conştient dacă are sau nu talent.Iar apoi are nevoie de ambiţie şi multă muncă.

R. : Care este cel mai mare vis al tău pentru viitor?
A. : E mai complicat puţin...Am două visuri : de a absolvi Facultatea de Medicină şi de a fi pe scenă, acolo unde lumea e cu totul diferită.Dar mai am timp până să mă hotărăsc ce voi face, în final, în viitor…



Mulţumim şi iţi dorim success!

Interviu realizat de Covaci Adina, cls. a XII-a D

CUVÂNTUL

La început a fost cuvântul. Cuvântul este materia primă, care în mâinile pricepute ale poetului devine poezie, devine carte. Într-un colt de bibliotecă o tânară învaţă să zboare. Cuvântul este încercarea de zbor spre steaua înaltă şi înşelătoare a poeziei.

Orice carte are puteri magice. Îi porunceşti: ”Deschide-te!”, ea îşi desface filele şi-ţi arată o lume minunată, de basm. I-am poruncit şi eu: ”Deschide-te!” şi ea fără să-mi glăsuiască ceva, şi-a deschis filele melodioase si palpitante şi m-a dus deodata într-o grădină vrăjită: cu flori frumos colorate, albastre, violete, galbene, rosii. Decorul naturii, verdeata proaspătă a firului de iarbă, parfumul inocent al primăverii sunt ca un potir sacru din care simt nevoia să mă împărtăşesc.

Mă opresc şi strâng florile. Gingăşia lor, frumuseţea lor, toate sunt copleşitoare. Parfumul lor îmbietor îndeamnă la pace şi armonie. Dintr-o dată zăresc chipul unei zâne. Mă apropii şi mă adâncesc, mă pierd în privirea ei caldă. Ochii migdalaţi si negri străluceau ca perlele, plini de bunătate şi seninătate. Zâmbetul ei blând l-ai privi o eternitate. Pomeţii obrajilor rozii ard ca floarea-soarelui, emotionati. Îi dăruiesc buchetul, îmi mângâie obrajii, buclele castanii purtate de vânt. Mă sărută pe frunte parinteşte. E mama? Un fior tresare în mine… Se îndepărtează din ce în ce mai mult. O văd în ceaţă, apoi dispare în întunericul îndepărtării…

Filele cărţii îmi poartă paşii. Ajung în faţa unui râu cristalin, acolo copilul Eminescu mă cheamă. Mă apropii şi intru în vorbă cu el, mă împrietenesc cu el, îmi vorbeşte despre bogăţia imensă a cuvântului care ar trebui să fie cât un munte de sare. Ne jucăm. Îmi spun în gând că ar trebui să existe un adânc respect pentru cea mai de preţ comoară: CUVÂNTUL.

Se înserează şi ajung din nou în bibliotecă şi mă simt închisă între cuvinte, mă simt îmblânzitoarea cuvintelor. Ele izvorăsc din mine, din inima mea. Cartea îmi zâmbeşte. Ştii ce înseamnă frumuseţe? Apa cristalină, pădure de argint, gingaşe flori, viaţa lirică.

Ţicloş Ramona XI D

CALCULATORUL, INTERNETUL, ALEA ALEA …

de Paşca Mădălina (XII D)

Bună drag cititor al revistei şi … probabil şi al altor reviste şi ziare sau broşuri sau pliante … sau romane sau e prea mult spus … ? Cititor de pagini web, cititor de blog sau poate chiar chestii mai complexe … dar hai că deja ajung unde nu trebuie …

Eu – cititoare a tuturor lucrurilor menţionate mai sus şi câteva în plus … în numărul acesta mă gândeam să îţi spun câte ceva despre internet … LOL – nu că nu ai şti, dar o să încerc să privesc problema din altă perspectivă.

Calculatorul – ceva banal, ceva fără de care majoritatea adolescenţilor din ziua de azi nu şi-ar putea duce traiul (poate exagerez), un lucru fără de care societatea de azi cu siguranţă nu ar fi aşa cum o ştim – calculatorul – îl găsim în fiecare casă, în fiecare instituţie, la farmacie, peste tot. Ce mai, e clar, în ziua de azi, nu ai calculator eşti cam pe nicăieri. Stai că nu am zis bine! Nu ai calculator – nu ai internet – şi aici apare problema!

Pfff! Imaginează-ţi! Ajungi acasă şi te plictiseşti. Pur şi simplu nu ai ce face (poate e vreme faină afară şi atunci poţi ieşi) Dar dacă nu e? Nu poţi să intri pe net, unde ai messenger-ul şi unde sunt prietenii tăi, nu deschizi winamp-ul … nu ai Hi5 să te uiţi câte comment-uri ai şi să îţi pui încă o poză, să aştepţi comment-uri – pardon – să ceri comment-uri la respectiva ta înfăţişare care, de obicei, provoacă râsul; nu poţi citi bloguri, nu îţi poţi verifica mail-ul, nu poţi să faci nimic dintre măruntele lucruri pe care le faci de obicei şi care îţi ocupă o mare parte din timpul tău liber. Majoritatea cred că aşa facem când venim de la şcoală. (Şi eu mă mai las dusă de val … J ). Primul, dacă nu al doilea lucru, sigur acesta e. Deschidem compul şi mess, Hi5, counter strike, dota, alea alea … Aţi prins ideea, aşa-i?

Hmmm … dar oare generaţiile vechi cum au supravieţuit??? Păi, dragi cititori, au supravieţuit şi sunt bine, sănătoşi, întregi la minte şi au trecut de pubertate şi adolescenţă fără să dea mass-uri aiurea, fără să fie preocupaţi de câte comment-uri au, fără să petreacă atâta timp în faţa calculatorului.

Odată cu progresul, apare noul şi a apărut internetul şi toate aceste „tentaţii virtuale” să le zic aşa, care sunt bune, dar nu în exces. Deci, azi când mergi acasă şi deschizi calculatorul gândeşte-te că ai putea să faci atâtea alte lucruri, mult mai constructive … Încearcă să răreşti timpul ce îl petreci în faţa calculatorului şi, crede-mă, NU O SĂ PĂŢEŞTI NIMC RĂU!!! :P

Good Luck! ;)