Biserica
Ortodoxă sărbătorește pe data de 14 Octombrie o Sfântă care este ocrotitoarea
Moldovei, Sfânta Parascheva sau Paraschiva.
Viața Sfintei
Aceasta s-a născut în satul Epivat din Tracia, nu
departe de Constantinopol şi a trăit pe vremea despărţirii Bisericii de la Roma
de Biserica Ortodoxă (1054). A fost crescută de părinţii ei în teama de
Dumnezeu şi în deprinderea faptelor bune creştineşti, dar mai cu osebire în
deprinderea rugăciunii, a postului şi a milosteniei. Nu o dată s-a
dezbrăcat de hainele sale cele bune şi le-a dat săracilor, îmbrăcând hainele
proaste ale acelora, ceea ce i-a adus mustrarea şi uneori bătaia din partea
părinţilor. Dar fecioara a arătat hotărâre în folosirea averii sale şi după
moartea părinţilor ei. Ca una ce nutrea dorinţa de a se retrage din lume şi de
a trăi în singurătate, aproape de Domnul, auzind odată, la biserică, cuvintele
Evangheliei: "Oricine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine,
să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), sfânta a înţeles că,
pentru ea, a venit vremea să lase toate şi să urmeze pe
Mântuitorul. Moştenind o mare avere de la părinţi, împreună cu fratele ei
Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop la Madita, tânăra Parascheva şi-a
dăruit săracilor partea ei de moştenire şi s-a retras la o mănăstire de
fecioare lângă Constantinopol, ducând o viaţă aspră, la anii tinereţii ei, după
rânduiala monahilor. Că, aprinzându-se de dumnezeiasca dorire, cine va putea
spune izvorul lacrimilor şi suspinurile ei cele multe şi neîncetate, neavând
altă grijă decât întâmpinarea Mirelui, zicând: "Pe Tine, Mirele meu, Te
caut." Că se sârguia vrăjmaşul să o ducă la deznădejde, înfricoşând-o prin
năluciri şi arătări. Dar a biruit pe diavolul, precum David pe Goliat,
ferindu-şi sufletul şi trupul de păcat şi de necurăţie şi făcându-se mireasă
iubită a lui Hristos. Deci a venit îngerul Domnului şi i-a zis: "Să laşi
pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul
pământului." Şi, înţelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu şi că
viaţa ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul şi, venind în împărăţeasca
cetate, a intrat în Biserica cea prea frumoasă, în Sfânta Sofia şi în biserica
Vlahernei, a Născătoarei de Dumnezeu şi a dat laudă lui Dumnezeu, că i-a ajutat
să-L slujească cu credinţă şi a plecat, apoi, la Ierusalim să se închine
Sfintelor Locuri ale Patimilor Domnului. Deci, ajungând la ţinta călătoriei
sale pe pământ şi văzând, cu mare mulţumire sufletească, acele sfinte locuri călcate
de picioarele Mântuitorului, a zburat ca o pasăre prin pustia Iordanului şi,
aflând o mănăstire de fecioare, a intrat într-însa şi cânta necontenit laude
lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârşită dragoste de
Mirele Hristos şi i se dăruise cea mai înaltă bunătate pustnicească, smerita
cugetare. Deci, aşa nevoindu-se a ajuns până la 25 de ani. Cuvioasa
Parascheva s-a întors în patria sa, la Epivat. Şi, petrecând acolo încă doi
ani, rugându-se pentru sine şi pentru toată lumea, şi-a dat obştescul sfârşit
în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos cel viu, iar trupul ei a fost
îngropat lângă biserică. Şi, trecând vreme de mulţi ani, Dumnezeu a descoperit
moaştele ei, prin vedenii şi le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii şi
îndrăciţii dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaşte. Deci,
moaştele Sfintei au fost luate de împăratul Asan al românilor şi bulgarilor şi
au fost aşezate, mai întâi, la Târnovo, au fost strămutate, apoi la Belgrad pe
vremea sultanului Selim al II-lea şi, în sfârşit, au fost aduse la
Constantinopol, la biserica patriarhiei. Aceste moaşte, mai pe urmă, Măria sa
Vasile voievod le-a adus din Constantinopol în Moldova, la Iaşi, la mănăstirea
Sfinţilor Trei Ierarhi, la 14 octombrie, în anul 1641 de la Hristos şi au fost
aşezate în minunata lui ctitorie. Dimitrie Cantemir, luminatul domn al
Molodovei, descrie astfel aducerea acestor sfinte moaşte la Iaşi: "Sultanul
Murad al IV-lea a dat voie domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele
moaşte din Biserica patriarhicească a Constantinopolei şi le-a câştigat
acestora pentru cele înalte şi multe binefaceri şi slujbe făcute Bisericii
celei mari, că a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otomană ca să ia voie
pentru strămutarea sfintelor moaşte. Iar toată strămutarea este zugrăvită pe
peretele de miazăzi al Bisericii Trei Ierarhi."(“Proloagele”, vol.I,
pg166-167)
Troparul (glasul al VIII-lea): “Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit
cel după chip, căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat
să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de
lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioasă
Maică Parascheva, duhul tău.”
Condacul (glasul al II-lea): “Cu multă postire trupul subțiindu-ți, ți-ai
ridicat mintea către Dumnezeu și viață netrupească în trup ai viețuit, pururea
pomenită Parascheva, lepădând materialnica tulburare, pentru aceasta acum
te veselești cu cetele îngerești.”
Moaștele Sfintei Cuvioase se află în
Catedrala Mitropolitană din Iași unde se fac pelerinaje numeroase , mai
ales în data de 14 Octombrie.
Cuvioasa Parascheva este iubită de
mulți credincioși ai Bisericilor care îi poartă numele: Biserica din Incinta
Spitalului Județean Arad , Schitul Bodrogul Vechi , Catedrala Mitropolitană din
Iași etc.
Mircea-Ștefan Cristurean
Cls. a X-a A
Colegiul Național “V.
Goldiș” Arad
