Hai la cercetași!

Un film realizat de elevii clasei a IX-a B: Câmpean Andrei, Covuliuc Alexandru, Iuhasz Brigitta, Simighian Georgiana, Bronz Oana, Ciocu Iulia și Gorgan Andrei, sub îndrumarea profesorilor Lucian Ardelean și Nadiș Livia, pentru Festivalul internațional de artă pentru elevi și studenți „Theatrum mundi”.

Exercițiu de admirație…

                    Profesoarele de limba și literatura română Anca Giura şi Livia Nadiş de la CN „Vasile Goldiş” au iniţiat proiectul şcolar ,,Exerciţiu de admiraţie’’ ca idee de răspândire a gustului pentru poezie.

(continuare)

Lucian Dănilă

Nu există ,,noroc” sau ,,ghinion” în dragoste, ci doar alegeri bune sau mai puțin bune

Nu există ,,noroc” sau ,,ghinion” și, nici ,,șansă” ori ,,neșansă” în dragoste, pentru că norocul și-l face omul, cu mâna lui.

În schimb, există alegeri bune sau mai puțin bune, în funcție de tiparele de relaționare, constructive sau distructive, pe care ni le-am construit în copilărie și, pe care, le recreăm și le retrăim ca adulți, în mod inconștient, deoarece ne sunt familiare și am învățat să ne adaptăm la ele, într-un fel, sau altul. 

(continuare)

Angela-Carmen Plăcintar,
Psiholog și psihoterapeut

Învierea, un adevăr istoric și dincolo de istorie

Prima Evanghelie a Învierii relatează întâlnirea lui Iisus cu Maria Magdalena și „cealaltă Marie”, atunci când acestea au găsit mormântul gol, iar îngerul li s-a arătat. Dar nu acesta este momentul Învierii, ci pogorârea la iad și scoaterea drepților din Vechiul Testament. Icoana Învierii nu înfățișează arătarea Mariei sau Apostolilor, ci pogorârea la iad. Un tropar pe care preotul îl rostește în timpul Sfintei Liturghii, spune așa: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplându-le, Cel ce ești necuprins”.

Troparul acesta demonstrează omniprezența lui Hristos, însușire a firii Dumnezeiești, pentru că știm că Mântuitorul a avut o unire ipostatică, adică o unire între firea umană și firea dumnezeiască (ipostas= persoană).

Revenind la Înviere, aceasta este cea mai importantă minune săvârșită de către  Dumnezeu-Mântuitorul, este piatra fundamentală a credinței creștine, precum spune părintele Necula de la Sibiu,  „creștinii, spre deosebire de ceilalți, se închină la un mormânt gol”. Marea majoritate a oamenilor din ziua de astăzi pun preț pe tot ce este plin, dar creștinii prețuiesc ceva gol: mormântul. Bucuria mormântului gol reprezintă bucuria Învierii.

         Hristos nu a avut o Înviere exterioară, adică nu a fost înviat de cineva, acesta s-a  înviat pe Sine însuși. Importanța Învierii Mântuitorului, pentru credința creștină, este scoasă în evidență de către Sfântul Apostol Pavel: „Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică atunci și credința voastră... Acum însă Hristos a înviat din morți, făcându-se începătură celor adormiți”(I Cor. 15, 14).

         Această Înviere, a fost contestată în timp, de unii eretici. Printre cele mai importante ipoteze sunt următoarele:

1.    ipoteza furtului;

2.    ipoteza morții clinice;

3.    ipoteza viziunilor.

1. Ipoteza furtului sau a înșelăciunii susține faptul că Hristos nu a murit cu adevărat, Apostolii furând trupul Său noaptea, și răspândind zvonul că Iisus Hristos a înviat.

Această ipoteză este categoric greșită, deoarece mormântul a fost păzit de soldați puternici, conducătorii evrei luând toate măsurile de păzire (pecetluirea pietrei).

De asemenea, se știe că Apostolii, nici nu ieșeau din casa încuiată, „de frica iudeilor ”. Aceștia fiind îngroziți și deprimați, nu ar fi avut o stare psihologică necesară unei lupte cu o strajă romană.

2.  Ipoteza morții aparente  susține că Mântuitorul nu a murit, ci doar a leșinat sau a intrat în moarte clinică, trezindu-se mai apoi, această trezire fiind interpretată ca o Înviere.

Această ipoteză este falsă, deoarece moartea lui Hristos este dovedită suficient în Sf. Scriptură. Știm că la pogorârea de pe Cruce, pentru a fi sigură moartea Mântuitorului, a fost împuns cu sulița în coastă: „Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.” (Ioan 19, 34). Faptul că a ieșit sânge și apă, dovedește moartea sigură, fapt pentru care Pilat a permis lui Iosif și Nicodim să ia trupul lui Hristos. Dacă acesta n-ar fi fost convins de moartea lui Iisus, nu ar fi acceptat să fie luat trupul.

3.    Ipoteza  viziunilor este cea mai persuasivă și încearcă o motivație psihologică. Aceasta susține că Hristos a murit, dar datorită stărilor psihopatice și a așteptării ucenicilor, aceștia au avut viziuni colective.

Apostolii s-au comportat ca niște oameni normali, aceștia au primit cu neîncredere vestea Învierii. De asemenea, arătările Învierii s-au produs în mai multe locuri și timpuri și cu persoane diferite. Argumentul suprem este acela că Hristos a mâncat în fața ucenicilor și a fost pipăit de Toma care nu a crezut.

În concluzie, Învierea este și va fi un eveniment supra-istoric, care a marcat istoria; așadar, Învierea este supra-istorică, dar și istorică în același timp.

Urez tuturor colegilor si domnilor profesori ai Colegiului Național „Vasile Goldiș” Sărbători binecuvântate ! Hristos a înviat!

Mircea-Ștefan Cristurean

Cls. a XI-a A