Prima
Evanghelie a Învierii relatează întâlnirea lui Iisus cu Maria Magdalena și
„cealaltă Marie”, atunci când acestea au găsit mormântul gol, iar îngerul li
s-a arătat. Dar nu acesta este momentul Învierii, ci pogorârea la iad și
scoaterea drepților din Vechiul Testament. Icoana Învierii nu înfățișează
arătarea Mariei sau Apostolilor, ci pogorârea la iad. Un tropar pe care preotul
îl rostește în timpul Sfintei Liturghii, spune așa: „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu
tâlharul și pe scaun împreună cu Tatăl și cu Duhul ai fost Hristoase, toate
umplându-le, Cel ce ești necuprins”.
Troparul
acesta demonstrează omniprezența lui Hristos, însușire a firii Dumnezeiești,
pentru că știm că Mântuitorul a avut o unire ipostatică, adică o unire între
firea umană și firea dumnezeiască (ipostas=
persoană).
Revenind
la Înviere, aceasta este cea mai importantă minune săvârșită de către Dumnezeu-Mântuitorul, este piatra
fundamentală a credinței creștine, precum spune părintele Necula de la
Sibiu, „creștinii, spre deosebire de
ceilalți, se închină la un mormânt gol”. Marea majoritate a oamenilor din ziua
de astăzi pun preț pe tot ce este plin, dar creștinii prețuiesc ceva gol:
mormântul. Bucuria mormântului gol reprezintă bucuria Învierii.
Hristos nu a avut o Înviere exterioară, adică nu a fost
înviat de cineva, acesta s-a înviat pe
Sine însuși. Importanța Învierii Mântuitorului, pentru credința creștină, este
scoasă în evidență de către Sfântul Apostol Pavel: „Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea
noastră, zadarnică atunci și credința voastră... Acum însă Hristos a înviat din
morți, făcându-se începătură celor adormiți”(I Cor. 15, 14).
Această Înviere, a fost contestată în timp, de unii eretici.
Printre cele mai importante ipoteze sunt următoarele:
1.
ipoteza furtului;
2.
ipoteza morții
clinice;
3.
ipoteza
viziunilor.
1. Ipoteza furtului sau a înșelăciunii susține faptul că Hristos nu a murit cu adevărat,
Apostolii furând trupul Său noaptea, și răspândind zvonul că Iisus Hristos a
înviat.
Această
ipoteză este categoric greșită, deoarece mormântul a fost păzit de soldați puternici,
conducătorii evrei luând toate măsurile de păzire (pecetluirea pietrei).
De asemenea, se știe că
Apostolii, nici nu ieșeau din casa încuiată, „de frica iudeilor ”. Aceștia
fiind îngroziți și deprimați, nu ar fi avut o stare psihologică necesară unei
lupte cu o strajă romană.
2.
Ipoteza morții aparente susține că Mântuitorul nu a murit, ci doar a
leșinat sau a intrat în moarte clinică, trezindu-se mai apoi, această trezire
fiind interpretată ca o Înviere.
Această
ipoteză este falsă, deoarece moartea lui Hristos este dovedită suficient în Sf.
Scriptură. Știm că la pogorârea de pe Cruce, pentru a fi sigură moartea
Mântuitorului, a fost împuns cu sulița în coastă: „Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit
sânge şi apă.” (Ioan 19, 34). Faptul că a ieșit sânge și apă, dovedește
moartea sigură, fapt pentru care Pilat a permis lui Iosif și Nicodim să ia
trupul lui Hristos. Dacă acesta n-ar fi fost convins de moartea lui Iisus, nu
ar fi acceptat să fie luat trupul.
3.
Ipoteza viziunilor este cea mai persuasivă și încearcă o motivație
psihologică. Aceasta susține că Hristos a murit, dar datorită stărilor
psihopatice și a așteptării ucenicilor, aceștia au avut viziuni colective.
Apostolii
s-au comportat ca niște oameni normali, aceștia au primit cu neîncredere vestea
Învierii. De asemenea, arătările Învierii s-au produs în mai multe locuri și
timpuri și cu persoane diferite. Argumentul suprem este acela că Hristos a
mâncat în fața ucenicilor și a fost pipăit de Toma care nu a crezut.
În
concluzie, Învierea este și va fi un eveniment supra-istoric, care a marcat
istoria; așadar, Învierea este supra-istorică, dar și istorică în același timp.
Urez tuturor colegilor si domnilor
profesori ai Colegiului Național „Vasile Goldiș” Sărbători binecuvântate !
Hristos a înviat!
Mircea-Ștefan Cristurean
Cls. a XI-a A
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu