1 iun. 2014

Liceul, un drum plin de amintiri


Stimati profesori si parinti, dragi colegi,

         Liceul, un drum plin de amintiri, imagini si vise asteptand sa fie ordonate, folosite si uitate. Pot spune ca am ajuns la sfarsit, moment pe care il asteptam cu o neliniste umbrita de nostalgia care urmeaza sa se pronunte. In aceasta asteptare am sa va rapesc cateva clipe pentru a va vorbi despre liceu, importanta sa si pentru a multumi cadrelor dedactice, care ne-au sustinut indragit si indrumat in aceasta perioada semnificativa a vietii noastre.
         Spun semnificativa deoarece in  acest timp ne-am format, am crescut, am fost educati. Peste ani, multe din notiunile invatate in liceu isi vor pierde din valoare, intr-un final ajungand sa fie uitate. Momente, imagini si persoane se vor pierde! Tragic, ati putea spune, dar adevarat! Putin va dainui, printre care imaginea  profesorilor care au incercat sa faca mai mult decat a ne transmite cunostiinte si informatii.
         Precum spunea si Albert Enistein ”Educatia este ceea ce ne ramane dupa ce uitam tot ce am invatat la scoala” . Prin urmare multumesc acelor cativa profesori care nu au crezut in copiii eminenti ce incercam sa fim ci in oamenii care eram. Astfel vor ramane vesnic in amintirea noastra cei care au incercat si au reusit sa ne modeleze sufletul, devenind astfel oameni de valoare si nu doar de succes.
Pe aceasta cale vreau sa ii multumesc si dirigintelui nostru, domnul Lazea Marius, care s-a implicat cu desavarsire in procesul nostru de maturizare, indemnandu-ne mereu sa fim cei mai buni.
         Educatia primita in acesti ani ne duce la o serie de intrebari care difera de la un elev la altul. Educatia oferita de catre profesori, prin diferite probleme menite sa ne stimuleze gandirea, primeau un raspuns, insa problemele noastre de viata nu erau atinse, astfel nu mai ramanea nici o intrebare si acesta era raspunsul.
Cand imposibilitatea retrairii acestei etape unice din viata ne va coplesi, va ramane doar amintirea care sa mentina viu, precum spunea Bacovia, liceul, cimitirul tineretii noastre.

         Am sa inchei cu un sfat pe care ni l-a impartasit o profesoara si anume: indiferent de calea pe care o alegem in viata, sa nu uitam sa fim oameni, nu doar persoane.

Olar Alina Bianca (clasa a XII-a C) 
sef de promotie