În data de 11 04 2008 un grup de elevi ai Liceului Teoretic "Vasile Goldiş" însoţiţi de profesorii Leucuţia Alexandru şi Costina Daniel au vizitat expoziţia "O CRONOLOGIE A RĂZBOIULUI RECE".
Expoziţia a fost realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din Bucureşti din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei (Fundaţia Academia Civică).
Au fost prezentate consecinţele războiului rece asupra politicii internaţionale, diplomaţiei, istoriei militare şi culturii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi până la desfiinţarea Lagărului Comunist în anii 1989/1990. Accentul cade atât pe evoluţia politică a statelor Europei, cât şi pe relaţiile americano-sovietice generate de evenimentele tensionate din Orientul Mijlociu şi Extremul Orient, Africa şi America Latină, reprezentative fiind o serie de personalităţi ale lumii politice din ambele părţi ale cortinei de fier: Stalin, Franklin D. Roosvelt, Winston Churchill, Fidel Castro, Mao Tze - Dung, Papa Ioan Paul al II-lea, Mihail Gorbaciov, etc.
Războiul rece a ocupat cu insuportabila sa tensiune jumătate din secolul XX, cel în care s-au petrecut două războaie mondiale, scăldate în sângele câtorva milioane de oameni. Unii l-au numit chiar "al treilea război mondial", pentru că, deşi nici o declaraţie de război n-a mai fost dată, alte milioane de locuitori au murit în războaie locale, în masacre organizate, în închisori şi lagăre de muncă forţată.
Încă din 1945, două treimi din teritoriul Europei se afla sub ocupaţie sovietică. În Asia, acoperită ea însăşi de coloşii chinez şi sovietic, ca şi în Africa, multe din ţările numite "din lumea a treia" au fost înghiţite de comunism. În 1979, colonialismul sovietic a atins însă apogeul prin încercarea de corupere a Afganistanului. Dar, ca şi cum un arc ar fi fost rupt, tot dezechilibrul acesta abuziv, cu care lumea deja se obişnuise, a fost răsturnat în anii 80.
Soluţia depăşirii crizei, care macină omenirea începând cu ultima zi de război, a apărut în 1989. Deşi mai există ţări în care demagogia şi chiar demenţa conducătorilor ameninţă omenirea cu distrugerea, aceasta este destul de matură încât să nu se lase împleticită din nou între frânghiile sleite ale războiului de frontieră.
Expoziţia a fost realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din Bucureşti din cadrul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei (Fundaţia Academia Civică).
Au fost prezentate consecinţele războiului rece asupra politicii internaţionale, diplomaţiei, istoriei militare şi culturii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi până la desfiinţarea Lagărului Comunist în anii 1989/1990. Accentul cade atât pe evoluţia politică a statelor Europei, cât şi pe relaţiile americano-sovietice generate de evenimentele tensionate din Orientul Mijlociu şi Extremul Orient, Africa şi America Latină, reprezentative fiind o serie de personalităţi ale lumii politice din ambele părţi ale cortinei de fier: Stalin, Franklin D. Roosvelt, Winston Churchill, Fidel Castro, Mao Tze - Dung, Papa Ioan Paul al II-lea, Mihail Gorbaciov, etc.
Războiul rece a ocupat cu insuportabila sa tensiune jumătate din secolul XX, cel în care s-au petrecut două războaie mondiale, scăldate în sângele câtorva milioane de oameni. Unii l-au numit chiar "al treilea război mondial", pentru că, deşi nici o declaraţie de război n-a mai fost dată, alte milioane de locuitori au murit în războaie locale, în masacre organizate, în închisori şi lagăre de muncă forţată.
Încă din 1945, două treimi din teritoriul Europei se afla sub ocupaţie sovietică. În Asia, acoperită ea însăşi de coloşii chinez şi sovietic, ca şi în Africa, multe din ţările numite "din lumea a treia" au fost înghiţite de comunism. În 1979, colonialismul sovietic a atins însă apogeul prin încercarea de corupere a Afganistanului. Dar, ca şi cum un arc ar fi fost rupt, tot dezechilibrul acesta abuziv, cu care lumea deja se obişnuise, a fost răsturnat în anii 80.
Soluţia depăşirii crizei, care macină omenirea începând cu ultima zi de război, a apărut în 1989. Deşi mai există ţări în care demagogia şi chiar demenţa conducătorilor ameninţă omenirea cu distrugerea, aceasta este destul de matură încât să nu se lase împleticită din nou între frânghiile sleite ale războiului de frontieră.
