19 dec. 2009
Daruri de Craciun
În 17 12 2009 a avut loc un spectacol realizat de elevii liceului nostru în cadrul Expoziţiei "Daruri de Crăciun" de la Expo Arad. În cadrul spectacolului au evoluat formaţia de dansuri clasice, corul liceului dirijat de prof. Lazăr Cristina, eleva Hodan Lavinia din IX B împreună cu 2 colege de la CSM Arad şi formaţia de dansuri populare. Din nou fotograful nostru Negrea Claudiu a fost la datorie şi a făcut câteva fotografii pentru dumneavoastră.
Vederi vechi din Romania
Am gasit pe net cateva vederi vechi din Romania de alta data si m-am gandit sa vi le arat si voua mai ales ca sunt foarte multe si din Arad.
Dincolo de rasarit
Va oferim, spre lectura, doua frumoase poezii ale elevei Diaconescu Roxana din clasa a IX-a E
Dincolo de răsărit
- Privesc pe cer o pată de culoare,
Genele mi se lipesc uşor,
E un alt răsărit de soare,
Ce naşte iar dorinţă şi dor…
- Un copil zglobiu zâmbeşte pe-un drum,
Cu ochii mari şi gânduri măreţe,
Transformând timpul în scrum,
Înlăturând orice urmă de tristeţe.
- Culege floarea…cândva boboc…
Şi-i şopteşte cuvinte alese…
Să-l ducă într-un alt loc,
O lume cu vise neînţelese…
- Bătrânul îl zăreşte de dincolo de stradă,
Tresărind de bucurie,
Dar treptat, fără să vrea, cade pradă,
Renumitului sentiment de nostalgie.
- O salcie se unduieşte mlădios,
Mângâiată de o atingere de vânt,
Şi se mişcă armonios,
Presărând
- Şi trece-un car…se-ndreaptă spre obor…
Roţile i se rostogolesc continuu
Asemeni timpului trecător,
În viaţa plină de bucurii şi chinuri…
- Privesc iar înspre cer…
E răsăritul…
Iar dincolo de el pier…
Culorile…şi naşte infinitul!
Poveste de toamnă
1. Un foşnet pierdut se aude…
Dincolo de norii plumburi,
Dar nimic nu se vede
Pe aceste valuri cenuşii…
2. Stropi mărunţi de ploaie udă pământul,
Căci cerul plânge neînţeles.
Se aude cum tremură şi vântul
Undeva departe…tot mai şters…
3. Soarele de ascunde muribund,
Pălind printre nori,
Şi stau şi văd cerul lăcrimând
De mii de ori…
4. Siluete negre se-mlădie uşor,
Ochii mei se pierd…
Privesc lumea cu patimă şi dor,
O floare veştedă dezmierd…
5. Păşesc sfioasă pe-o cărare,
Cu părul fluturând pe umeri,
O frunză aurie-mi iese-n cale,
O frunză fără nume…
6. Un ecou surd imi pătrunde-n suflet,
Iar inelele sale mă-nfioară…
Stau şi iar cuget,
O vrabie mică se porneşte şi zboară…
7. Frunza moare pe-o
Pare o poveste uşor banală,
Iar omul priveşte alt om,
Căci aşa e în lumea contemporană.
8. Înţeleg…
M-am născut să mă sting,
Într-o frunză căzută pe cărare,
Pe care vântul toamnei ,
O duce-n altă zare!
9. Şi totuşi…
Ce contează o frunză mai puţin
Când tot pământul e
Acum de frunze plin?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)