Va oferim, spre lectura, doua frumoase poezii ale elevei Diaconescu Roxana din clasa a IX-a E
Dincolo de răsărit
- Privesc pe cer o pată de culoare,
Genele mi se lipesc uşor,
E un alt răsărit de soare,
Ce naşte iar dorinţă şi dor…
- Un copil zglobiu zâmbeşte pe-un drum,
Cu ochii mari şi gânduri măreţe,
Transformând timpul în scrum,
Înlăturând orice urmă de tristeţe.
- Culege floarea…cândva boboc…
Şi-i şopteşte cuvinte alese…
Să-l ducă într-un alt loc,
O lume cu vise neînţelese…
- Bătrânul îl zăreşte de dincolo de stradă,
Tresărind de bucurie,
Dar treptat, fără să vrea, cade pradă,
Renumitului sentiment de nostalgie.
- O salcie se unduieşte mlădios,
Mângâiată de o atingere de vânt,
Şi se mişcă armonios,
Presărând
- Şi trece-un car…se-ndreaptă spre obor…
Roţile i se rostogolesc continuu
Asemeni timpului trecător,
În viaţa plină de bucurii şi chinuri…
- Privesc iar înspre cer…
E răsăritul…
Iar dincolo de el pier…
Culorile…şi naşte infinitul!
Poveste de toamnă
1. Un foşnet pierdut se aude…
Dincolo de norii plumburi,
Dar nimic nu se vede
Pe aceste valuri cenuşii…
2. Stropi mărunţi de ploaie udă pământul,
Căci cerul plânge neînţeles.
Se aude cum tremură şi vântul
Undeva departe…tot mai şters…
3. Soarele de ascunde muribund,
Pălind printre nori,
Şi stau şi văd cerul lăcrimând
De mii de ori…
4. Siluete negre se-mlădie uşor,
Ochii mei se pierd…
Privesc lumea cu patimă şi dor,
O floare veştedă dezmierd…
5. Păşesc sfioasă pe-o cărare,
Cu părul fluturând pe umeri,
O frunză aurie-mi iese-n cale,
O frunză fără nume…
6. Un ecou surd imi pătrunde-n suflet,
Iar inelele sale mă-nfioară…
Stau şi iar cuget,
O vrabie mică se porneşte şi zboară…
7. Frunza moare pe-o
Pare o poveste uşor banală,
Iar omul priveşte alt om,
Căci aşa e în lumea contemporană.
8. Înţeleg…
M-am născut să mă sting,
Într-o frunză căzută pe cărare,
Pe care vântul toamnei ,
O duce-n altă zare!
9. Şi totuşi…
Ce contează o frunză mai puţin
Când tot pământul e
Acum de frunze plin?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu