Cuvântul românesc "rusalii" derivă,
probabil, indirect, din lat. Rosalia,
prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija.
"Cincizecime" este un calc după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a
cincizecea", denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după
Paști.
Biserica
Ortodoxă Română sărbătorește după cincizeci de zile de la Învierea Domnului
adică zece zile de la Înălțarea Sa la cer, Pogorârea Sfântului Duh sau
Cincizecimea (în popor: Rusaliile).
În
Vechiul Testament sau Torah (Cartea sacră a evreilor), Rusaliile erau o
sărbătoare agricolă a evreilor, numită și „Sărbătoarea Săptămânilor”. „Vei păzi
sărbătoarea Secerișului, a celor dintâi roade din cele ce vei semăna în țarina
ta; apoi sărbătoarea Culesului, toamna, când îți aduni munca de pe câmp”( Ex 23, 16).
Apoi
, devine o sărbătoare a Legământului, încheiat la 50 de zile de la ieșirea din
Egipt.
Semnificația
Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte:
· Revărsarea Sfântului Duh
·
Deschiderea
Bisericii
de către toate neamurile
· Începutul Misiunii
Precum scrie și în Peregrinatio Etheriae, spre sfârșitul secolului al
IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea
cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt.
După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării
Mântuitorului.
„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru,
Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și
printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!” Acesta este
Troparul Rusaliilor, pe glasul al VIII-lea. Biserica Ortodoxă Română consideră
această sărbătoare importantă deoarece la Pogorărea Duhului Sfânt peste Apostoli s-a înființat Biserca în chip văzut.
Biserica în chip nevăzut a luat naștere prin jertfa Mântuitorului pe Cruce.
“Și când a sosit ziua
Cincizecimii, erau toți împreună la un loc. Și fără de veste s-a făcut din cer
un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde
ședeau. Și limbi ca de foc li s-au arătat împărțite, și au șezut pe fiecare
dintre ei. Și s-au umplut toți de Duh Sfânt și au început să grăiască în alte
limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.
Și erau locuind în
Ierusalim Iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.
Și când s-a făcut
vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat căci fiecare îi auzea pe ei
grăind în limba sa.” (Fapte I, 1-6)
Acest pasaj din Faptele Apostolilor prezintă momentul Pogorârii peste
Ucenicii lui Iisus care începeau a vorbi în toate limbile lumii. Adepții
cultului penticostal spun că “ vorbesc în limbi ca și la cincizecime”, dar “limba” vorbită de ei nu este vorbită de niciun popor. Sfânta
Scriptură lămurește și această problemă
: “Dacă prin limbi nu veți da cuvânt
lesne de ințeles, cum vor cunoaște
ce ați grăit ?Veți fi niște oameni care
grăiesc în vânt “( I Corinteni 14, 9
).
Să ne rugăm ca și nouă Duhul Sfânt să ne
insufle înțelepciune pentru a alege ceea ce este bine în viață și precum spune
o rugăciune de la Botez „să umblăm întru cărările Dmnului”.
Condacul Cincizecimii, glasul 8
Când Cel
Preaînalt, pogorându-Se, a amestecat limbile, atunci a despărţit neamurile; iar
când a împărţit limbile cele de foc, atunci pe toţi la o unire a chemat; şi cu
toţii, ca într-un glas, slăvim pe Duhul Cel Preasfânt!
Mircea Cristurean, IX
A
