Se afișează postările cu eticheta Educativ. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Educativ. Afișați toate postările

15 mai 2016

Ziua Europei - 9 mai 2016


Luni 9 mai, pe Platoul Palatului Administrativ din Arad, au avut loc manifestările prilejuite de sărbătorirea Zilei Europei. La acestea au luat parte și elevi din școala noastră, care au reprezentat spiritualitatea românească. Programul artistic a fost apreciat de cei prezenți și-a cuprins o suită de dansuri și cântece populare interpretate de un grup vocal, dar și de corul școlii, pregătit de doamna profesoară Lazăr Cristina. La standul amenajat de noi, vizitatorii au făcut cunoștință cu bucătăria românească: slănină, gogoși, cozonac, pâine de Pecica, sărmăluțe cu mămăliguță și alte produse culinare. Elevii îmbrăcați în costume populare, obiectele tradiționale autentice, covoare, broderii, cusături, ceramică și icoane, au atras atenția celor prezenți.

         La buna desfășurare a activităților au contribuit profesorii: Bocăniciu Eugen (director), Duca Diana (director adjunct), Pantea Florina, Lazăr Gabriela, Mihoc Marcel, Miclean Cristian, Bodrogean Diana, Năsui Alina, Savulov Simona, Vasilescu Geta și Nadiș Livia.


















6 nov. 2015

FESTIVALUL ŞTIINŢEI, ediţia a IX-a (2015)

Colegiul Naţional "Vasile Goldiş" la FESTIVALUL ŞTIINŢEI, ediţia a IX-a.
La această ediţie a Festivalului Ştiinţei, C.N. "V. Goldiş" a fost reprezentat de patru elevi de elită.
Alexandru Tomuţa - locul II pe tara la Concursul de Chimie Raluca Ripan, Constanta, iunie 2015
Gloria Gavrilă-Ardelean - participantă la Olimpiada Naţională de Biologie, clasa a VII-a
Carolina Susan - participantă la Olimpiada Naţională de Biologie, clasa a XI-a
Alexandra Hărduţ - premiul III Olimpiada Judeţeană de Chimie, clasa a X a.

Felicitări copii, ne mândrim cu voi!!!
prof. Gabriela Lazăr
















8 iun. 2015

Sanitarii pricepuți

                 Marți 26.05.2015 a avut loc, la Sala Sporturilor Victoria Arad, faza județeană a concursului ”Sanitarii pricepuți” pentru gimnazii si licee. În urma concursului, care a constat într-o probă teoretică și una practică, echipajul școlii noastre, format din elevele Dulhasz Lorena, Tomuț Diana, Boroș Armina, Dehelean Daria, Bianca Tirsin și Spătaru Carla și coordonat de prof. Dan Grovu,  a ocupat locul III.





25 apr. 2015

Ce ma fac cand voi fi mare?

         Dragi prieteni, va mai amintiti de sprijinul pe care vi l-am solicitat, de a vota afisele facute de elevii mei, pe tema orientarii scolare si profesionale ,,Ce ma fac cand voi fi mare" si pe care eu le-am coordonat?
         Ei bine, intre timp, iata ca azi, dupa mai multe concursuri, ma pot bucura si ii pot felicita pe elevii mei, pentru urmatoarele premii:
- Madalina Bîşcă, 3 mentiuni, obtinute in cadrul Facultatii de Stiinte Economice, in cadrul Facultatii de Medicina, Farmacie si Medicina Dentara, si in cadrul Facultatii de Stiinte ale Naturii, Inginerie si Informatica.
- Andra Doroş, 3 mentiuni, obtinute in cadrul Facultatii de Stiinte Economice, in cadrul Facultatii de Stiinte ale Educatiei, Psihologie si Educatie Fizica si Sport, si in cadrul Facultatii de Stiinte ale Naturii, Inginerie si Informatica.
- Gag Betuel, o mentiune, obtinuta in cadrul Facultatii de Stiinte ale Naturii, Inginerie si Informatica.
La primul concurs organizat de Univesitatea de Vest ,,Vasile Goldis" Arad, nu am luat nici un premiu, dar am perseverat si iata ca este adevarat ca perseverenta reprezinta cheia succesului in viata! Curajul si perseverenta noastra, au dat 7 roade minunate!
Felicitari elevilor de la Colegiul National ,,Vasile Goldis"

Psiholog școlar Placintar Angela Carmen.


Doroș Andrada (XII A)


Gag Betuel (XII B)


Bâșcă Mădălina (XII E)


7 nov. 2014

Simona Halep – un model pentru toată lumea


Zilele cotidiene sunt pline cu activităţi menite să îţi umple inutil timpul, care îţi distrag atenţia de la adevăratele lucruri ce ar trebui făcute. Internetul şi scandalul distrug gândirea liberă a omului, înlăturând activităţile sănătoase.
Tenisul, un sport pe cât de elegant, pe atât de dur, face parte din viaţa noastră tot mai puţin, copiii care mai aleg să practice acest sport fiind mânaţi doar de amuzament sau prietenie. Modele în care ar trebui să credem sunt puţine în tenis, dar unul singur sa remarcat în mod deosebit, Simona Halep. Această jucătoare a arătat românului de rând că poți ajunge acolo sus, alături de marile stele ale tenisului mondial. A reaprins în inimile românilor o ardoare de a juca, de a crede în performanţele noastre.
A practica un sport necesită devotament, mult devotament. Tendinţa de a te lăsa păgubaş este mare, dar trebuie să nu uiţi cât de fericit şi împlinit te poate face. În spatele unui punct câştigat se află ani de muncă şi trudă, care merită atunci când îţi poţi arăta talentul pe teren. O victorie este doar o concluzie firească a unui neobosit antrenament.
Trebuie să apreciem mai mult talentele ce încearcă să facă din timpul lor ceva spectaculos pe teren, oferind privitorilor un adevărat show de îndemânare şi performanţă.

Puraveţ Ioana (Clasa a XII-a D)

19 mar. 2014

Ziua Bolilor Rare


                        
   
                        Peste 600 de persoane au participat vineri, 28 februarie, pe platoul din fata Galleria Arad, la alcătuirea unei inimi umane, cu ocazia comemorării Zilei Internaționale a Bolilor Rare. Mai multe orașe din România au ales în acest an să-și exprime solidaritatea cu cei care trec prin încercarea acestor boli, cei care le sunt alături și îi susțin, cei care au pierdut pe cineva drag din cauza unei boli cronice rare, formând inimi umane.
                         Din acest colectiv numeros au făcut parte și elevi ai Colegiului Național
"Vasile Goldiș". Elevii colegiului au reacționat pozitiv la acest act de voluntariat
și au spus ca vor mai participa la astfel de activități.

Szimcsak Simina-Claudia (X E)

25 mai 2013

Cum putem trăi frumos?

În cadrul şcolii noastre, la iniţiativa domnului director Bocăniciu Eugen, a fost organizat clubul de dezbateri "Gândeşte liber", alcătuit din cei mai buni elevi selectaţi din fiecare clasă. Periodic, membrii acestui club se întâlnesc şi discută cu personalităţi marcante din lumea în care trăim. Prima dezbatere de acest fel a fost organizată cu părintele Filotheos Faros din Grecia care le-a vorbit elevilor despre dragoste, despre cum putem trăi frumos şi despre problemele pe care le-ar putea întâmpina ei în societatea actuală. Părintele a scos în evidenţă că fiecare tânăr este unic în felul lui, că are nevoie de libertate şi afecţiune din partea părinţilor şi a semenilor pentru a creşte şi a ajunge la maturitate.

(alte detalii despre această întâlnire puteţi citi aici)






16 ian. 2013

Invitaţie la muzeu

  


Şvabii dunăreni.
Colonizarea din secolul al XVIII-lea


Muzeul de Artă Arad/Sala Ovidiu Maitec – (strada  Gh. Popa 2-4, et. 2)
16 ianuarie – 24 februarie 2013
Marţi-Duminică: 09.00-17.00
Intrarea liberă
Vernisaj: miercuri, 16 ianuarie, ora 18.00
Curatori:
Christian Glass, Andrea Vándor, Leni Perencevic
(Muzeul Central al Şvabilor Dunăreni din Ulm)

Miercuri, 16 ianuarie 2013, la ora 18, la Muzeul de Artă din Arad (str. Gh. Popa de Teiuş, nr. 2 – 4, et. II), va avea loc vernisajul expoziţiei Şvabii dunăreni. Colonizarea din secolul al XVIII-lea. Aceasta reprezintă unul din rezultatele unui proiect european, implementat de muzee din Germania, Ungaria, Serbia şi România.

Expoziţia Şvabii dunăreni. Colonizarea din secolul al XVIII-lea
Vernisată la Ulm (Germania), în 10.05.2012, expoziţia Şvabii dunăreni. Colonizarea din secolul al XVIII-lea, concepută de Christian Glass, Andrea Vándor, Leni Perencevic (Muzeul Central al Şvabilor Dunăreni din Ulm), reprezintă o abordare absolut novatoare a problematicii colonizării şvăbeşti şi a urmărilor ei până în zilele noastre.

Prin punerea sub semnul întrebării a unor ”răspunsuri ştiute de toată lumea”, expoziţia aduce în faţa publicului larg rezultate ale cercetării istorice recente. Problemele tematizate sunt: ”Epoca turcească – cultură înfloritoare sau deşert barbar?”, ”Mlaştini putrede sau păşuni îndestulătoare – transformarea urbanistică şi peisagistică în secolul al XVIII-lea”, “Legenda celor trei colonizări şvăbeşti – colonizarea de stat şi cea privată”, “Câştig sau pierdere – analiza socio-economică a zonelor de emigraţie în secolul al XVIII-lea”, “Au venit doar cu bocceluţa? – importanţa capitalului adus şi relaţia cu zonele de emigraţie”, “Familii fericite? – particularităţi micro-demografice în rândul colonizatorilor”,  “... vărsaţi în iarba verde – coliziunea dintre diferitele migraţii”, “Ce se întâmplă unde se cuibăreşte neliniştitul neamţ? – mentalitatea coloniştilor germani” – Andrea Vándor, curator expoziţie, Muzeul Central al Şvabilor Dunăreni din Ulm.

În ce priveşte efectele colonizării, sunt abordate teme precum viticultura, mineritul, construcţia de biserici, arhitectură şi urbanism, landscaping, construcţia de orgi, gastronomie, sărbători etc.

În concluzie, expoziţia reprezintă o abordare interdisciplinară, bazată pe cercetări ştiinţifice de ultimă oră, a unui subiect care a condiţionat mentalităţi, în baza unor legende moderne.

Proiectul Migraţia în spaţiul dunărean. Colonizarea din secolul al XVIII-lea şi urmările ei

La iniţiativa Muzeului Central al Şvabilor Dunăreni din Ulm (Germania), mai multe muzee europene au demarat, deja în 2010, pregătirile pentru un proiect de mare anvergură care să comemoreze 300 de ani de la colonizarea primilor şvabi în spaţiul dunărean (1712). După mai multe întâlniri de lucru, desfăşurate la Ulm, Satu Mare, Novi Sad şi Arad, proiectul a fost finalizat şi înaintat spre cofinanţare Comisiei Europene, sub numele Migraţia în spaţiul dunărean. Colonizarea din secolul al XVIII-lea şi urmările ei.

În februarie 2012, Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA) a Comisiei Europene a anunţat că va sprijini financiar proiectul (acronim: MI-DANU), înaintat  de Muzeul Central al Şvabilor Dunăreni din Ulm, în parteneriat cu Complexul Muzeal Arad şi Muzeul Voievodinei din Novi Sad (Serbia), parteneri asociaţi fiind Direcţia Muzeelor din Judeţul Baranya, Muzeul Janus Pannonius din Pécs (Ungaria), Muzeul Judeţean Satu Mare, Muzeul Banatului Montan din Reşiţa şi Muzeul Banatului din Timişoara. Dintre cele 318 proiecte înaintate comisiei, doar 112 au obţinut cofinanţarea europeană, cel în cauză fiind apreciat în mod deosebit pentru plus-valoarea importantă pe care o aduce din perspectiva coeziunii europene.

Proiectul, în valoare totală de 198.600 €, de implementat în perioada 01.05.2012 – 30.10.2013, cuprinde, în esenţă, următoarele acţiuni: realizarea unei expoziţii itinerante de mare anvergură, însoţită de un catalog de prezentare; identificarea unor trasee turistice pe tema Routes to the Roots (Drumuri spre rădăcini), în zonele muzeelor implicate, editarea unui ghid turistic multilingv şi construirea unui web-site.


14 ianuarie 2013    
Departamentul de Relaţii Publice a
Complexului Muzeal Arad

Viaţa, o problemă şi un miracol

Marii filozofi spun că aceia care nu cred în miracole nu sunt realişti....           Poate unii veţi crede că aşa e, poate alţii vor dezaproba afirmaţia...dar un lucru e cert... nu te poţi minţi la infinit că lucrurile neobişnuite, bune sau rele nu ţi s-au întâmplat şi ţie.
          Povestea mea pare simplă ca ,,bună ziua!’’, dar chiar şi aşa, adevărata frumuseţe stă în simplitate. În urmă cu 18 ani urma să vin pe această lume, dar lucrurile nu au fost atât de uşoare. Mama mea, aflând că e însărcinată, a fost nespus de fericită, având în vedere că atât ea cât şi tatăl meu au hotărât să aibă un copil, numai că datorită unor probleme medicale, ea a trebuit să stea în spital pe tot parcursul sarcinii. Mi s-a spus prin câte a trecut, de nopţile de febră continuă, de cât de slăbită era, dar chiar şi aşa, tata îmi zicea mereu : ,, E o femeie puternică, a luptat întotdeauna până la capăt!’’ Adesea, şi când mă privesc, ai mei mă tachinează, numindu-mă o minune...ceea ce contrazice starea mea, căci eu nu m-am simţiti niciodată ca o minune, nu până nu mi-am aflat povestea…
          Astfel, fiind foarte bolnavă, mamei i s-a menţionat faptul că la un moment dat va trebui să aleagă între viaţa ei şi a mea, întrucât au intervenit complicaţii, dar mama a trăit mereu cu ideea că totul are să fie bine, motiv pentru care îmi croşeta haine ca rezultat al încrederii ei depline în mine şi în cineva acolo Sus care o iubea... Nu a dorit niciodată să afle dacă aveam să fiu băiat sau fată, ci doar să fiu un copil sănătos. La 5 luni şi jumătate, s-a format o comisie de medici cu scopul de a decide soarta cazului special, deoarece, conform analizelor, reieşea faptul că sarcina era moartă, prin urmare, era nevoie de o intervenţie chirurgicală urgentă pentru a salva mama. Minunea a avut loc în momentul în care, doctorii, pregătiţi de a face operaţia, au constatat cu stupoare că inima mea bătea, la o ultimă insistenţă a mamei. Nimeni nu ar fi crezut că aşa ceva fusese posibil, că ei greşiseră după nenumărate teste, şi că eu trăiam. De acolo cred că mi se trage şi acum faptul că sunt mai înceată, mai molcomă. Cu toţii s-au bucurat, însă etapa grea a urmat de abia la naştere, când, mama a fost lăsată să nască singură, fără supraveghere din partea unui specialist, fiindcă nimeni nu dorea să aibă de-a face cu un caz atât de special şi riscant cum era cel al mamei.
            Tata, depăşit de situaţie a făcut tot ce i-a stat în putinţă şi a reuşit să-l convingă până la urmă pe doctorul de serviciu din spital să se ocupe de caz. Acesta a acceptat, dar numai pentru că mama îi reamintea foarte mult de fiica sa, care născuse într-o dată de 13, ziua mea de naştere.
             În momentul în care am dat piept cu lumea aceasta nouă, medicul, un bătrânel simpatic, cu experienţă, a făcut pentru prima dată ceva ce nu făcuse în toţi anii de muncă, şi anume să-mi numere degetele ca să se convingă că sunt întreagă, căci nimeni nu se aşteptase la un rezultat bun … Dar acolo eram… sănătoasă, ce-i drept cu unele complicaţii, însă care în timp s-au vindecat. Relatându-mi evenimentul, tata zicea: ,,Nu am crezut niciodată în Dumnezeu până să te fi născut tu...eram un ateu convins, dar venirea ta pe lume a însemnat şi prima mea rugă, iar de atunci mă rog în fiecare zi Lui!’’
              Anii au trecut, şi la vârsta de 7 ani, aşteptându-mi bunica în gară, m-am întâlnit cu doctorul acela care o ajutase pe mama atât de mult. Nu-mi amintesc chipul lui, nici ceea ce a spus, fiind distrasă, dar la o vârstă mai înaintată, părinţii mi-au mărturisit vorbele sale, pe care aş vrea să le împărtăşesc cu voi : ,, Acea fetiţă e copilul pentru care nimeni nu garanta nimic?! Măi să fie... e o minune, viaţa e o minune...’’ şi a plecat. Nu demult l-am întâlnit din nou, dar nici acum nu-mi amintesc chipul lui…e straniu, dar cred că aşa e şi cu îngerii păzitori...îi vezi cateodată, îi simţi, dar nu ţi poţi aminti....
              Aşa, am crescut mare, şi-am ajuns să mă simt ca o minune, dar nu în sensul acela de îngâmfare, ci într-un sens de recunoştinţă… pentru că eu n-aş fi existat niciodată fără ajutorul lui Dumnezeu, fără toţi aceşti oameni cu spirit de sacrificiu, minuni în felul lor pentru mine, motiv pentru care le mulţumesc tuturor.
          Poate o să vi se pară o prostie, o întâmplare exagerată, dar e un fapt real...rămâne la atitudinea voastră de vreţi să credeţi sau nu în el. Uneori, e greu, toate problemele se adună pe capul tău, dar totul face parte din viaţă, din această mare minune, la care mă gândesc mereu, şi pe care o trăiesc ca şi când ar fi ultima clipă...căci acum realizez mai bine norocul care mi s-a dat. … Nu am multe, material vorbind, dar mă declar fericită să am asemenea persoane lângă mine... nu-mi trebuie nimic mai mult… de aceea, sper să aveţi şi voi parte de ceea ce am eu în viaţă!
Diaconescu Roxana, clasa a XII-a E

Întâlnire cu pictorul Onisim Colta

          La începutul lunii decembrie, elevii claselor a IX a E şi a XII a E au avut ocazia minunată de a participa la o întâlnire cu pictorul Onisim Colta la Muzeul de Arta Arad, unde au asistat la prezentarea expoziţiei "Culoare, formă, sens". Elevii au fost însoţiţi de prof. Livia Nadiş, Geta Vasilescu şi Lucian Ardelean.


4 mar. 2012

Dacă aş fi o carte ...

Proiect cultural coordonat de următorii profesori: Anca Giura, Livia Nadiş, Pantea Floarea şi Pârvu Slaviţa.

10 ian. 2012

Să avem grijă de planetă

Pentru că  suntem mari iubitori ai naturii şi avem un preşedinte al comitetului de elevi care se implică in diverse activităţi, am decis că este cazul să protejăm natura, dându-i o mână de ajutor.Am început prin a recicla hârtie şi pentru a spori această activitate am pornit o competiţie între clase, promiţând un premiu clasei care va aduna cea mai mare cantitate de hârtie.

Dar nu a fost numai îndemnul Roxanei  Diaconescu (preşedintele comitetului de elevi) cea care ne-a convins să ne implicăm ci şi unele informaţii pe care le-am descoperit intâmplător, dar care au o foarte mare importanţă. Presupun că unii dintre voi nu ştiaţi faptul că hârtia reciclată produce mai puţine emisii poluante în aer şi că pentru fiecare tonă de hârtie reciclată se salvează cel puţin 30.000 l de apă, între 3000 si 4000 KW electricitate, să nu mai menţionăm de faptul că scade poluarea aerului cu 95%.


    Aşadar, aceasta fiind o acţiune iniţiatoare în cadrul acestui proiect de reciclare, îmi rezerv  dreptul de a-i îndemna pe toţi cei care pot, să contribuie de fiecare dată la conservarea naturii şi la protejarea acesteia. Pentru că am pomenit mai devreme de competiţie, învingători au ieşit elevii clasei a 11 a D, pe care îi felicit pentru implicare.


Probabil că nu de puţine ori v-aţi întrebat de ce să vă deranjaţi să reciclaţi hârtia? Ei bine, dacă nu din grija pentru mediul înconjurător atunci  probabil ar trebui să vă aduc la cunoştinţă faptul că hârtia care ajunge la groapa de gunoi, în timp ce are loc procesul de putrefacţie, produce şi emană gaz metan, un gaz foarte puternic care are un rol în accentuarea încălzirii globale.


În concluzie, pentru a diminua  producerea acestui gaz, ar fi indicat să reducem consumul de hârtie, spre exemplu folosirea ambelor părţi ale unei foi, să încercăm pe cât posibil să cumpărăm doar hârtie reciclată, să alegem alimentele ambalate în hârtie reciclată, dar nu în ultimul rând să reciclăm hârtia.
Drept  încheiere aş dori să mulţumesc în mod special celor care s-au implicat, colegei noastre Roxana Diaconescu şi tuturor profesorilor care au sacrificat din timpul lor pentru a ajuta la realizarea acestui eveniment.


Răşinar Cristina (XI E)





17 dec. 2011

Sîntem adevărați doar atunci cînd plîngem

(Fragment din romanul ”Fuga spre cîmpul cu ciori – amintiri dintr-o copilărie ateistă”)

Apostolul Pavel a spus că nimeni nu știe ce este în sufletul omului, decît numai Dumnezeu și omul însuși. Dar uneori se întîmplă că nici noi înșine nu mai știm ce e în sufletul nostru. Oamenii au atîtea fețe încît nu îți poți da seama care e cea adevărată. (continuare)

25 oct. 2011

Sincron alb-negru anti-drog

Scopul evenimentului a fost ca tinerii să conștientizeze că alegerea există, o viață liberă, împlinită, sănătoasă cu prietenii și familia aproape sau o viață solitară, trăită de pe o zi pe alta având în preajmă doar acea dependență distructivă.

Acest eveniment a fost organizat de Centrul Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO) în parteneriat cu Agenția Națională Antidrog cu sprijinul Prefecturii Arad. Printre invitați s-au numărat academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, un susţinător al luptei împotriva drogurilor, dar şi caricaturistul Ştefan Popa Popas, fiecare susţinând un mic discurs în cadrul ceremoniei de începere.

Evenimentul principal a fost dansul sincron realizat de o trupă de dans din Timişoara, fiind susţinut şi de către cei aproximativ 2500 de elevi şi profesori provenind de la diferite licee din toate colţurile judeţului şi municipiu.

În cadrul evenimentului s-au împărţit măşti albe şi negre, donate de către un sponsor italian prezent şi el la sincron, pentru a ilustra cât mai clar alegerea pe care puteau să o facă: „TU ALEGI” şi „ISPITA DROGURILOR”.

Un alt scop de admirat al acestui eveniment a fost intenţia CIADO de a intra în cartea recordurilor prin numărul de participanţi. Tot ce putem face este să le ţinem pumnii şi să sperăm că liceul nostru a ajutat în crearea unei diferenţe majore în viaţa unor tineri şi nu numai.

Breaz Bianca XII D

Vă prezentăm mai jos câteva fotografii cu elevii liceului nostru prezenţi la acest eveniment.

31 mai 2011

Totul pentru cultură


Un eveniment deosebit a marcat ziua de 24 mai 2011 în cadrul Liceului Teoretic ,,Vasile Goldiş’’ din Arad, întrucât tinerii au avut oportunitatea de a participa la o întâlnire cu scriitorii arădeni, întâlnire care s-a transformat în cenaclu. Invitaţii speciali au fost Gheorghe Mocuţa, poet şi critic literar, Horia Ungureanu, prozator şi Ioan Matiuţ, poet şi editor, colaboratori ai revistei ,,Arca’’ din Arad şi scriitori de prestigiu ai Uniunii Scriitorilor din România.
Evenimentul a avut loc în Sala Festivă a şcolii, iar nerăbdători, dar şi uşor doborâţi de căldura de afară, elevii de liceu au păşit emoţionaţi în încăpere dorind să ,,se răcorească’’ cu o discuţie inteligentă.
De asemenea, profesoarele de limba şi literatura română, Macovei Voichiţa (organizatoarea evenimentului), Nadiş Livia şi Pantea Floarea, alături de profesorul de filozofie Ardelean Lucian au luat parte la dialog, implicându-se în activitatea educaţională a elevilor.
Începutul întâlnirii a corespuns cu momentul prezentării scriitorilor, care, familiarizaţi cu publicul goldişean s-au comportant natural, dând o senzaţie de ,,cămin’’ Sălii Festive . Aceştia au făcut prezentarea ultimului număr al revistei ,,Arca’’, o revistă de literatură, eseuri, arte vizuale şi muzică, fondată în 1990, ca un răspuns în urma revoluţiei din ’89, când, conform celor menţionate de scriitori, acea vremea se credea a fi fost o ,,perioadă a morţii culturii româneşti’’.
Tot în cadrul acestei activităţi, scriitorii au destăinuit câteva dintre ,,secretele’’ stilului abordat în operele lor, răspunzând întrebărilor tinerilor curioşi. Sinceri şi plini de umor, ei au fost de părere că în viaţa unui om există mai multe muze şi surse de inspiraţie , iar momentul inspiraţiei este relativ, întrucât un scriitor poate crea adevărate opere în funcţie de muzele sale.
La întreabarea unui elev: ,, Ce este cultura?’’ s-a iscat o adevărată dezbatere filozofică, pentru ca, în final, cu toţii să cădem de acord că, prin cultură, se întelege însăşi definiţia unui popor, iar că odată cu moartea poporului, nimic altceva nu rămâne decât cultura. Publicul nu s-a lăsat mai prejos de explicaţiile criticilor, poeţiilor şi prozatorilor, astfel, le-au mai adresat şi alte întrebări în urma cărora scriitorii au adăugat că nu şi-au dedicat viaţa întru totul acestei activităţi, considerând scrisul ca pe un hobby sau ca pe ,,ceva mai mult decât un hobby’’, după cum afirma domnul Horia Ungureanu, aşadar insuficient pentru a-ţi asigura traiul zilnic.
Nu au lăsat la o parte nici subiectul criticii, deoarece, întrebaţi, cum ar reacţiona la o critică, aceştia au mărturisit că ar reacţiona diferit, depinzând de persoana care ar aduce vreo obiecţie operei lor , fiindcă critica unui novice în literatură nu s-ar putea compara niciodată cu cea a unui pofesionist.
S-a atins în discuţie şi problema conotaţiilor obsecene, vulgare din operele tinerilor de azi influenţaţi de teribilism şi de o dorinţă de a se face auziţi datorită unei lipse de echilibru, care trebuie găsit. S-au dat sfaturi celor care vor să debuteze în literatură şi chiar s-au citit anumite poezii şi paragrafe din proprile creaţii ale lui Ioan Matiuţ ,, Între ceruri’’, Gheorghe Mocuţa ,, Istoria emoţiilor mele’’, etc.
La final, elevii au putut achiziţiona exemplare ale revistei ,,Arca’’, precum şi cărţi cu autografele celor prezenţi, iar pentru ca totul să decurgă perfect, s-au făcut şi poze şi au fost invitaţi să mai participe şi altădată.
Atmosfera a fost aceea care a trebuit să fie: una de cenaclu, accentul căzând asupra poeziei postmoderniste. Timpul a trecut repede şi în scurgerea sa a rămas o amintire minunată, cu zâmbete şi momente profunde...a rămas cultura, iar pentru acest fapt le mulţumim tuturor celor care au făcut posibilă desfăşurarea acestui eveniment.

Diaconescu Roxana-Petronela
Clasa a X-a E
Liceul Teoretic ,, Vasile Goldiş’’ Arad