25 oct. 2014

Daniel Vighi&Viorel Marineasa, evergreen


,,E o îndepărtare de toate începând cu corvoada de a scrie, de a sistematiza nimicul, până la gloria de a nu-ți mai recunoaște propriile texte: prea stranii, prea inteligente, prea elaborate, stupide în cele din urmă.’’ (Viorel Marineasa, p.170, „Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic/ Memorator pentru tanchişti”) Am putea deduce de aici că literatura acestor ani rămâne doar un pretext de autoironie fină şi de îndeletnicire superior-vană, cum sunt mai toate cele pe care le întreprindem zi de zi. Dar această luciditate de veritabil scriitor nu a impietat cu nimic publicului tânăr din Colegiul Naţional Vasile Goldiş venit să se întâlnească cu Daniel Vighi şi cu Viorel Marineasa pe data de 17 octombrie 2014.
Aşa că discuţia vie cu autorii avea să fie axată pe frumoasele nimicuri, pe nostalgicele minimalisme ale actului literar, pe evanescenţele tinereţii omeneşti, pe ridarea arhitecturală a Lipovei, a Timişoarei, a Aradului, pe poveştile cu conţi şi cu contese tragice etc. Cu această ocazie, pe lângă lecturile din ,,Memorator pentru tanchişti’’ a fost vizionat şi un film documentar zugrăvind viaţa dramatică a ultimului conte Teleki, paradigmă a unui paradis aristocratic destrămat. Este vorba de ecranizarea ,,Pubi şi Fiameta’’ realizată după o povestire a lui Daniel Vighi.
Ratarea, derizoriul, trecerea timpului, pierderea iluziilor tinereţii, descompunerea oraşelor şi a familiilor, nostalgia, cimitirele evreieşti, iubirile secrete, bălăriile invadând cele 3 castele din judeţul Timiş, cele 14 din Arad şi cele 10 din Hunedoara, tristeţea decăderii familiei Mocioni de la Bulci, emblemă a decăderii judeţului Arad, psihanalizele copilăriei în Estul european şi câte şi mai câte. Iată doar unele dintre temele de proză-palimpsest pe care o practică cei doi scriitori prieteni. I-am comparat cu acest prilej fără ezitare cu Danilo Kis din Enciclopedia morţilor, acel Borges al Balcanilor, cu care cei doi timişoreni împart vocaţia scormonirii în istoria reciclată pentru a scoate din praf şi din uitare mărunte poveşti incomode. Tonul hâtru pe care îl împrumută fermecător unul de la celălalt ne face pe noi, cei din public, să suportăm orice evidenţă a neruşinării Istoriei, orice abuz al imperialiştilor care s-au succedat peste Banat şi peste locuitorii lui multietnici.
În tot acest demers se insinuează o metafizică a lui ,,Cine (mai) suntem?’’. Fără dubii, ,,prozuţele’’ celor doi autori ne trimit subliminal la mândria sângelui impur care ne-a amestecat români cu maghiari, germani, evrei, ţigani, sârbi etc. Total imuni la preţiozităţi, la cuvinte mari şi la elogii aduse prozei lor scurte, inteligente şi experimentale, cei doi scriitori nu-şi fac iluzii cu privire la sensul artei în secolul XXI, artă supusă tuturor factorilor de marketing şi de vandabilitate. În tot acest timp, ei construiesc fără a-şi asuma meritele, o opera magna a autenticităţii.
(Viorel Marineasa, născut la Ţipari, judeţul Timiş, la 02.09.1944, a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii din Timişoara. Este conf. dr. la specializarea Jurnalism în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea de Vest din Timişoara. A publicat mai multe volume de proză scurtă precum şi două romane. Distincţii: premiul pentru proză scurtă al Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România (ASPRO) în 1994; premii ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Timişoara, în anii 1982, 1992, 1994, 1996, 2004. Opinează într-un interviu recent din Ziarul Financiar că ,,Îmi cunosc foarte bine limitele. Zice-se că nu eşti cu adevărat prozator dacă nu dai romane. Degeaba te consolezi cu excepţii ilustre: Borges, Alice Munro... Am scris două romane, care au apărut chiar înainte (1988) şi tocmai după (1990), când lumea nu era cu gândul la literatură.’’ Iar proza sa scurtă de acum marcată de trimiteri istoriografice, de ironie, de umor negru şi de sensibilitate fin disimulată la adresa trecutului nostru prea comunist atestă o gândire vie, neîncarcerată de mainstream.
Daniel Vighi, născut la 9 octombrie 1956 la Lipova, prozator si eseist, optzecist. Profesor de literatura română contemporană la Universitatea de Vest din Timişoara. Dintre cărţile publicate: Povestiri cu strada depozitului (proza scurta, 1985), Insemnare despre anii din urmă (roman, 1989), Valahia de mucava (eseuri, 1996), Insula de vară (roman, 1999), Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă (roman, 2004), Onoarea si onorariul (eseu, 2007), Cometa Hale-Bopp (proză scurtă, 2007). Cât despre îndeletnicirea care îl defineşte ca prozator: ,,Caută cu osârdie urmele din tablă ale unor vechi simboluri. Nu sunt greu de găsit. Peste tot avem simboluri, peste tot stau alandala, aruncate vraişte tot felul de lucruri din pleu, din fier, din porţelan, oale de noapte smălţuite pe Malul Mureşului, aruncate acolo cu gunoiul stradal: singurele lucruri cu adevărat importante care rămân după noi - gunoaiele. Poezia lor. Mireasma lor văratecă. Cromatica lor. Mormanele năpădite de buruieni. Ploi de vară peste buruieni şi grămezile vieţuirii noastre istorice pe care le depozităm zi de zi pe marginea Mureşului.’’ (p. 46, Istoria din cutia de pantofi))


Prof. dr. Anca Giura

 

Proiectul Green House




                  Un grup de 40 de elevi ai Colegiului National “Vasile Goldis” Arad, insotiti de cadre didactice ale scolii (director Bocaniciu Eugen, prof.Geta Vasilescu, Livia Nadis, Dana Matei Bora) au luat parte la realizarea proiectului « Green House » desfasurat in Mako, Ungaria. Avand menirea de a constientiza elevii de natura inconjuratoare, proiectul a avut ca prima activitate o lectie despre flora si fauna, care trebuie protejate, fiind in pericol de distrugere. Natura si aerul liber au fost principalele spatii de desfasurare, putand fi admirat peisajul melancolic de toamna. Spiritul de aventura al elevilor a fost solicitat la maxim cand acestia au luat parte la activitati intr-un parc al orasului, unde tiroliana a facut deliciul tuturor, neezitand  nimeni o trecere peste Mures. Traseul de obstacole si pendulul s-au dovedit a fi un test pentru multi, toti incumetandu-se pentru a trece toate probele. Excursia s-a dovedit a fi un succes, care a cuprins pe langa sporturile inedite si vizitarea orasului, a centrului cultural al acestuia, totul formand o experienta nemaipomenita pentru elevi si profesori, deopotriva.  


Ioana Puravet- Clasa a XII-a D




22 oct. 2014

ERASMUS + LA COLEGIUL NAŢIONAL „VASILE GOLDIŞ” ARAD


        
           

         COLEGIUL NAŢIONAL „VASILE GOLDIŞ” ARAD este partener într-un nou proiect internaţional denumit „e-Learning for the prevention, preparedness and response to natural disasters” şi derulat în perioada 2014-2016 în cadrul Programului cu finanţare europeană „Erasmus +”.
          Potrivit statisticilor europene numărul dezastrelor naturale a crescut ca urmare a schimbărilor climatice şi a temperaturilor extreme. Impactul dezastrelor naturale asupra populaţiei implică daune materiale, pierderi economice şi efecte sociale precum vătămarea şi decesul populaţiei, toate acestea ducând la creşterea nivelului de stres. Efectele dezastrelor naturale pot fi diminuate prin educarea populaţiei în ceea ce priveşte prevenirea, pregătirea şi reacţia la dezastrele naturale. În acest context, proiectul mai sus amintit se adresează nevoii de educare şi pregătire a elevilor de-a reacţiona în mod adecvat la diferite situaţii de urgenţă în caz de calamităţi naturale.
Proiectul se desfăşoară pe parcursul a doi ani, perioadă în care vor fi create patru platforme electronice: pentru elevii din clasele primare, pentru elevii din clasele gimnaziale, pentru adulţi şi pentru personalul specializat în salvarea populaţiei în caz de dezastre naturale. Fiecare platformă electronică va fi întocmită pentru nevoile specifice ale celor patru grupuri ţintă cuprinzând măsuri referitoare la prevenirea, pregătirea şi reacţia la patru tipuri de dezastre naturale: inundaţii, furtuni, valuri de căldură şi incendii. Odată finalizate, cele patru module de învăţare electronică vor fi disponibile în şase limbi europene: daneză, engleză, estoniană, lituaniană, română şi spaniolă, pe platforma electronică creată în acest scop.
Colegiul Naţional „Vasile Goldiş” Arad are parteneri în acest proiect instituţii din Danemarca, Anglia, Estonia, Lituania şi Spania, proiectul fiind finanţat de Comisia Europeană în cadrul Programului Erasmus +.

17 oct. 2014

Festivitatea de deschidere a anului școlar 2013-2014


                În data de 15.09.2014 a avut loc festivitatea de deschidere a anului școlar la Colegiul Național „Vasile Goldiș” Arad, în sala festivă.
                După o vacanță lungă și frumoasă a început un nou an școlar plin de emoții, așteptări și speranțe privind obținerea unor rezultate de excepție care să ne mențină în elita învățământului arădean și național. Este începutul ciclului liceal pentru bobocii din clasele a IX – a, dar și începutul marilor emoții pentru cei din clasele a XII -a. Le doresc tuturor elevilor sa aibă un an școlar plin de realizări, spre bucuria părinților și a dascălilor noștri. Îi sfătuiesc „să profite”, în sensul bun al cuvântului, atât de știința cât și de experiența de viață a dascălilor minunați pe care îi avem, adevărate modele în viață.
                  Vreau să mulțumesc de asemenea și tuturor acelora care au făcut posibil ca noi, elevii Colegiului Național „Vasile Goldiș”, să putem învăța într-o școală reabilitată și dotată la standarde europene.
        Succes în noul an școlar 2014-2015!               
  
                                     BARBU NATALIA CLASA a IX -a D 
                                     Fotografiile au fost realizate de elevul Copaci Andrei (clasa a XI-a B)

                                               

17 aug. 2014

Un om sfarsit - Giovanni Papini (recenzie)



Romanul lui Papini este unul care descrie viata spirituala a unui barbat, a unui geniu, a insasi autorului. Romanul incepe din copilarie si se termina pe la varsta de  40 de ani.
De mic, personajul principal (Papini), isi da seama ca este un copil diferit, retras, timid care isi gaseste confortul in carti. Prin carti isi creaza propriul univers si neaga realitatea, cititul ajunge o obsesie si face mari sacrificii economice pentru a putea sa isi cumpere carti, hartie si cerneala. Obsesia il duce atat de departe incat fura bani de la parinti doar pentru carti. Respirand, mancand, traind literatura, creste visand sa cunosca totul, Absolutul, Perfectul, sa duca omul de la ce crede el a fi imperfectiune la conditia de semi-zeu.
La maturitate infrangerile se aduna, prea putine reusite il coplesesc. Devine un om cunoscut, un geniu cum spune lumea, insa el se cunoaste si este inspaimantat de lipsurile lui. Se departeaza tot mai mult de realitate, spune ca scopul lui este sa duca omenirea spre marire, dar ajunge sa urasca oamenii,  sa-l dezguste prezenta lor, sa se creada superior. Singur si zdrobit rataceste, fara un scop anume. Se imbolnaveste, aproape orbeste, iar cand se uita cu teama la moarte isi da seama ca nu e gata, nu e pregatit sa moara, ca viata merita traita, cu toate mizerile ei. Consider ca titlul este eronat, trebuia sa se numeasca un om aproape sfarsit.
         Editia citita de mine este de la Polirom si are 236 de pagini. Spre deosebire de Alchimistul, toate paginile au avut rostul lor, toate capitolele au fost bine stranse intre ele, au avut un citat pe o pagina dar nu mi-au dat impresia de risipa, impresie care mi-a fost lasata de Alchimistul.
Modul de expunere al autorului mi-a placut foarte mult, scria astfel incat cititorul sa ii poate auzi vocea. Este greu de explicat, dar este un mod unic, pe care l-am intalnit la foarte putini autori, de parca citind auzi glasul autorului  care vorbeste cu tine direct ca un prieten sau un dusman, intr-un dialog aprins simtindu-i prezenta continuu.
Cea ce m-a atras cel mai mult la acest roman au fost similaritatile dintre mine si autor. In ultimele luni, am bajbait  in obscuritatea de labirint a sufletului meu, am urmat un drum ce am crezut ca este al meu, dar era doar umbra sufletului meu reflectata de un soare  rece. M-am straduit sa vad zarea, si nu am observat realitatea ce statea langa mine. Aceasta carte putea prea bine sa devina si autobiografia mea, dar din fericire nu va deveni. Doar pentru ca cineva s-a impiedicat si si-a pierdut calea nu inseamna ca si-a pierdut-o pentru totdeauna. Eu am ratacit cateva luni, Papini cativa zeci ani. Daca se poate sa ai o legatura cu o fiinta pe care nu ai intalnit-o dar o cunosti, la zeci de ani departare, eu o am cu autorul. Citind cartea, il compatimeam, alteori il uram, uneori il aprobam, alteori nu il intelegeam.
Atunci de ce nu am devenit ca el, ce am eu si el nu are. Simplu, un prieten adevarat, o familie care ma sustine, indiferent ce fac. Papini s-a departat de oameni, crezandu-se superior, eu iubesc oamenii si omenirea. Papini cauta perfectiunea, a fost un singuratic, drum pe care era sa-l urmez, dar eu am un prieten adevarat care nu m-a parasit, o familie care m-a sustinut, cand am inceput sa ma scufund. Am ajuns sa ma inec in propriile mele idei. Filozofia e o otrava dulce, dar totusi ramane o otrava. Incet imi gasesc drumul. Cu ajutorul celor dragi si cu vointa nimic nu e imposibil. Daca aveti pe cineva drag, o mama, un tata, o sora, un frate, o prietena, un prieten la care tineti, oricat de ocupat ati fi , sunati-i, dati-le un telefon, spuneti-le multumesc. Ce mult inseamna fiecare gest mic! Intr-o lume brazdata de razboaie, orgoliu,ura, vanitate si lacomie doar dragostea, prietenia si credinta ne dau puterea de a vedea peste mizerile vietii si a vedea cat de minutata este viata si cum trebuie traita in prezent alaturi de cei dragi. Pe trecut si pe viitor nu avem control, dar prin prezent punem contrui viitorul, fara sa uitam trecutul.
Incepand din aceasta recenzie am sa introduc citatul (citatele) preferate:“Sint suspendat intre cer si pamant, prea greoi ca sa ma inalt spre stele si prea eteric, ca sa scormonesc in noroi” ( un citat pe care  l-am putut folosi ca al meu pentru o perioada); “ ori un taran ori Dante – ceilalti, cu totii la o parte! “
In concluzie o carte destul de grea, nu as recomanda-o nimanui care nu are cateva notiuni de filozofie si nici celor slabi de inger. Totusi o carte perfecta pentru pesimisti si o carte pentru cei care doresc un happy-ending in orice, chiar daca finalul nu e chiar “happy” e foarte fericit fata de restul cartii.

Jurje Adrian (clasa a XII - a C)