În opinia mea, cunoașterea biografiei unui autor reprezintă un factor
important în vederea înțelegerii operei sale.
În primul rând, momente
din viața scriitorului își lasă amprenta mai mult sau mai puțin în orice carte
publicată de acesta. Doar cunoscând anumite aspecte din viața autorului
putem să înțelegem mai bine o anumită semnificație pe care o putem găsi într-o
carte. Scriitorul francez Victor Hugo a spus un mare adevăr:
"Viitorul aparține mai mult inimilor decât spiritelor. Să iubești! Iată
singurul lucru ce poate să umple veșnicia". El însuși nu doar a scris
romanul "Mizerabilii", ce a fost supranumit "Evanghelia
socială", ci s-a și implicat pe parcursul vieții în problemele sociale ale
patriei sale, lăsând ca o încununare a purtării sale de grijă față de cei
săraci cea mai mare parte din averea sa, prin testament. Pentru a preciza
poziția marelui scriitor rus Anton Cehov în literatura universală, ar trebui să
găsim un termen între cel de sfânt și cel de înțelept. Niciodată nu a încetat
activitatea în folosul celorlalți. A înființat școli pentru copiii țăranilor, a
creat biblioteci publice, a organizat cantine pentru săraci, iar în cazul
epidemiei de holeră a alergat să aline suferințele bolnavilor. Pentru
Cehov, Credința este necesară vieții: "Omul (spune Mașa în piesa
"Trei Surori") trebuie să aibă credință sau să înseteze de credință.
Altminteri viața este goală, goală...Trebuie să știm pentru ce trăim, altfel
toate sunt fără sens și fără scop". În "Istoria unul
necunoscut", scrisă în anul 1893, sublineaza scopul vieții, destinația
omului: "Am înțeles acum cu mintea mea, cu sufletul meu ce atât de mult a
suferit, că omul sau nu are nicio destinație sau are una singură: iubirea plină
de dezinteres personal pentru ceilalți". Goethe a scris un întreg
faust pentru a ajunge la această concluzie. Cehov a trăit toată viața conform
acestei concluzii, chiar înainte de a o pune pe hârtie.
Am putea să dăm multe
exemple din lumea artelor (literatura fiind ea însăși o artă). Mă voi opri la
un singur exemplu din arta picturii. Cea mai mare dorință a pictorului Van Gogh
a fost să devină preot pentru a sluji Evanghelia lui Hristos. De multe ori
împărțea bani copiilor fără încălțăminte. Mergea la casele săracilor, le ajuta
familiile și pe cât putea le consola. Această nefericire socială a alungat de
la marele pictor orice strălucire - "nu pot să râd câtă vreme există
oameni care plâng" - așa răspundea tuturor celor care căutau să afle de ce
este atât de amărât și trist. Dormea pe paie și mânca pâine uscată, orez
și miere. Nu dorea să se diferențieze cu nimic de minerii nefericiți pe care
genialul pictor căuta să-i slujească. Alerga la cei răniți, priveghea la
căpătâiul lor, le spăla rănile și se ruga. Scria fratelui său: "Dacă
nu sufăr și eu ceea ce trag alții, tot ce scot eu din atelierul meu va fi
fals". Iată un exemplu strălucitor al legăturii dintre viață și
operă. Și poate nu ar fi ajuns genialul pictor al luminii dacă nu ar fi
slujit Luminii.
În concluzie, este necesară cunoașterea biografiei unui autor în vederea
unei mai bune înțelegeri a operei sale, pentru a cunoaște adevăratele povești
din jurul acesteia și pentru a cunoaște faptele care au influențat marile
scrieri de-a lungul secolelor.
Stoica Teodor, clasa a XI-a E
Prof. coordonator Nadiș Livia
