31 dec. 2009

Despre cum să îţi iei viaţa în propriile mâini ...

Poate unii dintre voi mă cunoaşteţi, sau poate proiectul „Înţelege Europa” vă spune ceva. Da, eu sunt cea care am venit la voi pentru a dezbate despre Uniunea Europeanã şi, de ce nu, pentru a vă face să reflectaţi asupra viitorului vostru. Şi eu am fost elevă în Liceul „Vasile Goldiş” şi îmi amintesc cu drag de anii pe care i-am petrecut aici. Acum sunt studentã şi pot sã vã spun cã drumul pe care-l alegem începe atunci când vrem noi sã înceapã. Sunt studentã în anul III la Relaţii Internaţionale - Babeş-Bolyai, în Cluj-Napoca. Nu pot spune cã a fost deosebit de greu sã ajung aici, deoarece admiterea s-a fãcut pe bazã de dosar. Dar, atenţie, dosarul a fost întocmit pe baza mediilor din timpul anilor de liceu şi a mediei de la bacalaureat. Aşadar ... am învãţat cu responsabilitate în liceu. Poate domnii profesori şi doamna dirigintã îşi mai amintesc ...

Ceea ce pot spune cã este greu în aceastã facultate este sã te menţii la un nivel înalt. Având în vedere cã este o facultate de stat cu locuri la buget şi burse acordate celor mai buni, competiţia este acerbã şi este nevoie de muncã pentru a ajunge în vârf. Şi mai trebuie sã spun ceva esenţial - mie îmi place ceea ce fac. Este foarte important. Cãci dacã faci cu plãcere un lucru, sigur îţi reuşeşte.

În ce mã priveşte, pot spune cã mi-am luat viaţa în propriile mâini şi am gãsit numai beneficii fãcând acest lucru. În primul rând, câştigi încredere şi stimã de sine. Sã porneşti încrezãtor este un lucru esenţial pentru a reuşi şi sã nu-ţi pierzi încrederea chiar şi atunci când drumul ales nu este atât de uşor. Aceasta este problema cu care ne confruntãm atunci când ne dorim ceva, şi constatãm cã uneori nu se întâmplã ceea ce ne-am închipuit. Care este soluþia? Sã ne resemnãm, sã oftãm şi sã spunem „asta este”, sau sã mergem mai departe luptând, fiind încrezãtori în forţele noastre? Eu cred cã orice persoanã de succes alege a doua variantã. Viaţa nu reprezintã o linie dreaptã, ea va fi mereu sinusoidalã, iar ceea ce putem noi face este sã transformãm minusurile în plusuri şi sã privim cu detaşare fiecare barierã pe care o întâlnim. De ce cu detaşare? Pentru cã numai aşa poţi rãmâne tu. Sã nu laşi pe nimeni sã-ţi alunge scopurile!

Un scop poate fi atins numai prin muncã, iar şcoala ne învaţã ce este munca. Uneori este greu sã munceşti (sã înveţi), dar atunci când faci ceea ce îţi place nu se mai numeşte muncã, ci pasiune. şi atunci ajungem la întrebarea: De ce sã învãţãm la şcoalã? Vã spun eu de ce: pentru a ne atinge scopurile sau pentru a descoperi ce ne place cu adevãrat. Trebuie mai întâi sã cunoşti ceva, pentru a face aprecieri asupra unui lucru. Sã alegi ceea ce te pasioneazã înseamnã o carierã de succes şi, de ce nu, o viaţã mai frumoasã şi un drum mai puţin anevoios. Sã reuşeşti ceea ce ţi-ai propus înseamnã împlinire.

Nu lãsa pe mâine ceea ce poţi face azi, iar dacã nu reuşeşti azi, atunci încearcã şi mâine şi spune în sinea ta: nu voi deveni niciodatã un ignorant.

Cu drag, pentru cititorii revistei Lyceum,

Dalia Drãgan