Pogorârea Sfântului Duh (Cincizecimea)

Cuvântul românesc "rusalii" derivă, probabil, indirect, din lat. Rosalia, prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. rusalija. "Cincizecime" este un calc după gr. πεντηκοστή, "(ziua) a cincizecea", denumire care arată că sărbătoarea are loc la 50 de zile după Paști.

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește după cincizeci de zile de la Învierea Domnului adică zece zile de la Înălțarea Sa la cer, Pogorârea Sfântului Duh sau Cincizecimea (în popor: Rusaliile).

În Vechiul Testament sau Torah (Cartea sacră a evreilor), Rusaliile erau o sărbătoare agricolă a evreilor, numită și „Sărbătoarea Săptămânilor”. „Vei păzi sărbătoarea Secerișului, a celor dintâi roade din cele ce vei semăna în țarina ta; apoi sărbătoarea Culesului, toamna, când îți aduni munca de pe câmp”( Ex 23, 16).

Apoi , devine o sărbătoare a Legământului, încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt.

         Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte:

·       Revărsarea Sfântului Duh

·       Deschiderea Bisericii de către toate neamurile

·       Începutul Misiunii

Precum scrie și în Peregrinatio Etheriae, spre sfârșitul secolului al IV-lea, la Ierusalim, sărbătoarea începea cu o celebrare nocturnă. Dimineața, prima slujbă se ținea pe Golgota, iar a doua pe Sion, locul coborârii Duhului Sfânt. După-amiaza, pe Muntele Măslinilor se ținea o celebrare în amintirea Înălțării Mântuitorului.

„Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!” Acesta este Troparul Rusaliilor, pe glasul al VIII-lea. Biserica Ortodoxă Română consideră această sărbătoare importantă deoarece la Pogorărea Duhului Sfânt peste  Apostoli s-a înființat Biserca în chip văzut. Biserica în chip nevăzut a luat naștere prin jertfa Mântuitorului pe Cruce.

 “Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună la un loc. Și fără de veste s-a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa unde ședeau. Și limbi ca de foc li s-au arătat împărțite, și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duh Sfânt și au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

Și erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

Și când s-a făcut vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat căci fiecare îi auzea pe ei grăind în limba sa.” (Fapte I, 1-6)

Acest pasaj din Faptele Apostolilor prezintă momentul Pogorârii peste Ucenicii lui Iisus care începeau a vorbi în toate limbile lumii. Adepții cultului penticostal spun că “ vorbesc în limbi ca și la cincizecime”, dar “limba” vorbită de ei nu este vorbită de niciun popor. Sfânta Scriptură  lămurește și această problemă : “Dacă prin limbi nu veți da cuvânt lesne de ințeles, cum vor cunoaște ce ați grăit ?Veți  fi niște oameni care grăiesc în vânt “( I Corinteni 14, 9 ).

Să ne rugăm ca și nouă Duhul Sfânt să ne insufle înțelepciune pentru a alege ceea ce este bine în viață și precum spune o rugăciune de la Botez „să umblăm întru cărările Dmnului”.

Condacul Cincizecimii, glasul 8

Când Cel Preaînalt, pogorându-Se, a amestecat limbile, atunci a despărţit neamurile; iar când a împărţit limbile cele de foc, atunci pe toţi la o unire a chemat; şi cu toţii, ca într-un glas, slăvim pe Duhul Cel Preasfânt!

Mircea Cristurean, IX A