Insula (Ostrovul)

Un tânăr soldat rus iniţial naiv, fricos şi nesigur în ceea ce părea să facă, ajunge, prin pronia lui Dumnezeu, părintele Anatolie. Printr-o severă pocainţă ce includea plângerea păcatelor trecute (împuşcase pe căpitanul său ... dar nu-l omorâse după cum se vede în sfârşitul filmului), rugăciuni în miez de noapte iar în timpul liber psalmul 50 şi rugăciunea Doamne Iisuse Hristoase..., smerenie în ascuns, în timp părintele Anatolie a devenit văzător în duh, ascunzându-şi tainic acest dar prin ghiduşiile ce le făcea monahilor, prin felul de a se comporta cu mirenii (cu cele 4 femei: prima care vroia să avorteze, a II-a care avea băiatul bolnav, a III-a ce credea că soţul ei a murit în război, a IV-a fata fostului capitan ... îndrăcită vindecată prin rugaciune). În esenţă filmul este o rugăciune pe un fond de pocăinţă perpetuă, este o viaţă a unui nebun pentru Hristos care merită văzută.