Cei mai buni elevi din anul scolar 2008-2009

Tăulea Georgeta (XII D), şefa de promoţie de la liceu






























Hurezan Andreea (VIIIB), şefa de promoţie de la gimnaziu

Festivalul Artscene (Belgia) 2009

Belgia nu e o tara, e o experienta. Festivalul Artscene nu este doar un festival; este catharsis, este ceva mistic si de neuitat. Belgia a fost dragoste la prima vedere si o surpriza neasteptata. Catedrale vechi de secole sunt amplasate vis-a-vis de Zara si McDonalds. Festivalul a gazduit aproximativ delegatii din 15 tari si pe parcursul a 4 zile liceenii au creat o lume suprarealista.

Prof. Belei Cristina

Interviu cu doamna profesoară Nistor Adriana (ştiinţe socio-umane)

1. Ştiu că aţi fost elevă a Liceului Teoretic “Vasile Goldiş”. Ce înseamnă să devii profesor în acelaşi liceu?

A deveni profesor în acelaşi liceu unde am fost şi eu odatǎ elevǎ, înseamnǎ o experienţǎ deosebitǎ deoarece, aceastǎ şcoala a fost o parte a formǎrii mele profesionale cu împlinirile şi nereuşitele de care are parte aproape fiecare elev.

2. Cum aţi găsit şcoala peste cei 10 ani?

Dupǎ cei 10 ani care au trecut, am gǎsit liceul foarte schimbat atât în privinţa elevilor cât şi în privinţa sǎlilor de clasǎ şi a laboratoarelor în care s-a investit foarte mult.

3. Cum aţi dori să fie elevii în raport cu dumneavoastră, ca profesor şi cum sunt în realitate?

Îmi doresc ca elevii sa aibǎ un comportament bun şi sǎ-i respecte pe profesori la fel cum şi aceştia îi respectǎ la rândul lor.

4. Ce amintiri plăcute aveţi din perioada liceului?

Amintirile plǎcute pe care le-am petrecut în liceu sunt, bineînteles, cele legate de colegi; de unii profesori şi nu în ultimul rând de petrecerile de sfârşit de an, deoarece liceul, ca parte a adolescenţei a fost o perioadǎ frumoasă a vieţii pentru orice elev, iar de acest fapt ne dǎm seama odatǎ cu trecerea anilor.

5. Aveţi ca model vreun dascăl a cărui conduită o urmaţi în activitatea la clasă cu elevii?

În anii liceului mi-au plǎcut metodele de predare ale unor profesori pe care le-am urmat într-o anumitǎ mǎsurǎ dar, pe de-o parte mi-am format si eu propriul model de predare deoarece consider cǎ fiecare profesor trebuie sǎ se diferenţieze prin creativitate si originalitate.

6. Ce anume v-a determinat să alegeţi meseria de dascăl?

Am ales profesia de dascǎl, pentru cǎ îmi place sǎ lucrez cu elevii iar materia de socio-umane, mi-a plǎcut dintotdeauna si mi-am propus, prin intermediul acestei materii, ca elevii sǎ-şi înţeleagǎ propria personalitate, dar şi sǎ asimileze cât mai multe cunoştinţe.

7. Cum vi se par elevii de azi prin comparative cu generaţia dumneavoastră?

Elevii de azi, în comparaţie cu cei din generaţia mea nu mai sunt atât de silitori, disciplinaţi deoarece şi-a pus amprenta foarte mult dezvoltarea tehnologiei moderne (calculatorul) şi sunt « comozi ».

8. Cum este să fi coleg cu cei care cândva v-au fost dascăli?

Este o experienţǎ plăcutǎ deoarece nu este importantǎ numai autoritatea profesorilor ci şi eforturile pe care le implicǎ aceastǎ profesie pentru formarea elevilor, atât profesională cât şi educativǎ.

Interviu cu doamna profesoară Chintoan Simona (Matematică)

Am aflat cu plăcere la începutul anului scolar că în acest an îmi voi desfăşura activitatea în liceul pe care cu mulţi ani în urmă l-am urmat.

Prima zi de şcoală a fost una specială pentru mine. Mi-au venit în minte lucruri frumoase petrecute în timpul celor 4 ani de liceu.

I) Ştiu că aţi fost elevă a Liceului Teoretic “Vasile Goldiş”. Ce înseamnă să devii profesor în acelaşi liceu?

Întâlnirea cu foştii mei profesori a fost deosebită, acum având ocazia sa-i cunosc altfel decât în vremea când eram elevă. Am fost îndrumată de un colectiv de dascăli minunaţi care m-au influenţat şi în alegerea meseriei de dascal.(D-nul Tudoran, D-na Macovei).

II) Cum aţi găsit scoala peste cei 10 (12) ani?

Scoala s-a schimbat mult, este mult mai altfel decât pe vremea mea.

Este foarte luminoasă şi primitoare pentru cei nou veniţi. Am observat că şi baza materială este mult mai bine pusă la punct urmărind standardele europene.

III) Cum aţi fi dorit să fie elevii în raport cu dumneavoastră, ca profesor şi cum sunt în realitate?

Elevii i-am găsit în liceul acesta destul de responsabili faţă de activitaţile la clasă şi faţă de propriul viitor.

IV) Ce amintiri placute aveţi din perioada liceului?

Mă urmăresc amintirile clasei mele, prieteniile frumoase din liceu. Îmi aduc aminte că nu de puţine ori şopteam colegilor la răspuns…

V) Aveţi ca model vreun dascăl a cărui conduită o urmati în activitatea la clasă cu elevii?

Pot să spun că dascălul meu de matematică din liceu a rămas pentru mine un model.

VI) Ce anume v-a determinat să alegeţi meseria de dascăl?

Mi-a plăcut întotdeauna matematica, am urmat Universitatea Timisoara şi m-am hotărât să rămân în învaţământ. Pot să afirm că mi-a devenit draga aceasta meserie.

VII) Cum vi se par elevii de azi prin comparative cu generaţia dumneavoastră?

Tineretul de astăzi mi se pare mult mai evoluat pe multe planuri faţă de acum 15 ani.

VIII) Cum este să fi coleg cu cei care cândva v-au fost dascăli?

Aş sublinia cu drag faptul că am fost întampinată în şcoala mea cu foarte multă căldură şi prietenie începând de la doamna director Cheta Doina până la ceilalţi dascăli deveniţi colegi. Apreciez de asemenea încrederea acestora în activitatea mea ca profesor.

OBICEIURILE PRIMĂVERII

Dragobetele

În credinţele poporului român fiecare soi de animale sălbatice sau domestice îşi avea perioada rutului primăvara. Ziua de 3 martie a fost ţinută mult timp de poporul român drept sărbătoarea tradiţională a capului de primăvară. La această dată se credea că se logodesc păsările cerului şi cele domestice, adică incepea perioada rutului. Sărbătoarea închinată păsărilor cerului releva de fapt perioada rutului la toate animalele. De la sărbătoarea simbolică a logodnei păsărilor s-a extins tot simbolic şi la oameni, devenind astfel o sărbătoare a erotismului, a însurăţirii fetelor şi înfrăţirii băieţilor, a logodnelor.

Făptura mitică ce personifica logodna animalelor şi prin extensie a oamenilor este „zânul” Dragobete. Chiar numele – Dragobete – semnifica întruchiparea unei făpturi dragi, mitico-erotice. După legenda mitică, „Dragobete era fiul Babei Dochia”, ceea ce presupune o posibilă variaţie mitică anterioară a numelui ca atare.

Înfăţişat adesea ca tânăr, voinic, frumos şi bun, inspira fetelor şi femeilor încredere şi dragoste curată. El patrona sărbătoarea petrecerilor. La 24 februarie, ziua de Dragobete, gospodinele hrăneau păsările domestice, iar pentru păsările cerului zvârleau pe acoperişurile caselor boabe de mei, grâu, orz, secară. De Dragobete nu se sacrificau păsările domestice şi nici nu se vânau sau blestemau cele sălbatice. Aceste restricţii urmăreau să nu tulbure rostul împerecherilor.

Tinerii şi tinerele îmbrăcati de sărbătoare se strângeau pe dealurile din preajma satului, în cete de varsta şi sex. Fetele laolaltă culegeau flori de primăvara, ghiocei, iar baieţii, individual, culegeau vreascuri pentru aprinderea unor focuri, în jurul cărora se aşezau jos, tot pe cete şi glumeau între ei.

Ziua de 24 Februarie a fost şi în acest an sărbătorită de îndrăgostiţi. Cu toate că mulţi dintre ei preferă ziua de 14 Februarie (Valentine’s Day) –după modelul American- există şi persoane care îşi sărbătoresc dragostea în stil tradiţional românesc.

1 Martie – MĂRŢIŞOR

Cultura românească prezervă cu grijă memoria strămoşilor ei, astfel că printre cele patru mituri importante ale românilor îl vom întâlni alături de "Mioriţa" şi pe cel al "Babei Dochia", ultimul fiind în strânsă legătură cu data de 1 Martie şi cu mărţişorul.

Românii sărbătoresc venirea primăverii într-un mod unic, la începutul lunii martie.
1 Martie este în calendarul orodox ziua Evdochiei, o femeie martir, numită şi Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creştine, iar Dochia este un personaj păgân.
Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştrii români. Cuvântul "mărţişor" are origini latine şi este numele popular al lunii martie.
Acest străvechi obicei al primăverii este specific poporului român şi îşi are originea în credinţele şi practicile agrare. Sărbătoarea lui are loc în prima zi a lui martie, considerată ca prima luna a primăverii. La Roma, începutul anului nou se sărbătorea la 1 martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifică renaşterea naturii.

La vechii traci aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii, ale florilor şi fecundităţii naturii.
În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărţişoare cu o vechime mai mare de opt mii de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, ele erau înşirate pe aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului. De altfel şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mişcare a materiei. El semnifica schimbul de forţe vitale care dau naştere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite şi la bradul de nuntă şi înmormantare.

Când venea primăvara, oamenii obişnuiau să lege de copaci funii albe şi roşii, cu scopul de a alunga duhurile rele. Această măsură de precauţie era luată pentru a preîntampina orice fel de posibil dezastru care s-ar fi putut abate asupra florilor copacilor şi i-ar fi putut împiedica să rodească.

La originile mărţişorului a stat o monedă de aur la care se ataşa o sfoară făcută din două părţi răsucite, una roşie şi alta albă, pe care copiii obişnuiau să o poarte la gât. Exista credinţa, conform căreia, acesta amuletă aducea noroc şi fericire. Fetele purtau mărţişorul până când înfloreau copacii, moment în care, legau mărţişorul de trunchiul unui copac iar cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul.

După un timp, mărgele frumos colorate au luat locul monedei. În unele părţi ale ţării, mărţişorul este purtat la încheietura mâinii, toată luna martie. După care, înainte de răsăritul soarelui, fetele îl înnoadă de trunchiul unui copac sau îl pun într-un arbust de trandafiri, cu convingerea că toate dorinţele lor se vor împlini.

Simbolul şnurului realizat din cele două părţi răsucite, una albă şi cealaltă roşie, a fost iniţial folosit de daci înainte ca romanii să-i cucerească. Pe acea vreme şnurul era alcătuit din alte două culori: alb şi negru. Culoarea neagră reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, şi simboliza întunericul iernii. Partea albă simboliza lumina primăverii. Lâna s-a schimbat, conform legendei, din negru în alb prin sacrificiul fetei. Din această cauză partea roşie din mărţişor reprezintă sângele şi sacrificiul. În final, primăvara şi mărţişorul vor fi mai puternici decât întunericul cu ajutorul lui Isus Cristos.

În zilele noastre, mărţişorul este un simbol al primăverii care va să vină, iar realizarea lui a devenit o adevarată operă de artă. Oamenii oferă cu multă plăcere de 1 Martie mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială pentru doamne şi domnişoare.

8 MARTIE – ZIUA MAMEI

Istoricii spun că "Ziua Mamei" îşi are originile în festivalul dedicat mamei zeilor Rhea, ţinut în Grecia Antică. Zeiţa pământului Rhea era soţia lui Cronos, zeul timpului şi mama tuturor zeilor şi zeiţelor din Olimp. De asemenea, în Roma, Cybele, mama zeilor era venerată încă din anii 250 IH. Sărbtoarea era cunoscută sub denumirea de Hilaria şi ţinea trei zile, de pe data de 15 martie până pe 18 martie.
În anii 1600, Anglia celebra o zi numită "Sâmbăta Mamelor", în a patra sâmbătă a postului Paştelui, pentru a cinsti mamele. În acele timpuri, mulţi oameni săraci lucrau ca servitori pentru bogătaşi. Cum cea mai mare parte a slujbelor erau departe, aceştia locuiau în casa stăpânului lor. De Sâmbăta Mamelor aveau permisiunea de a-şi petrece ziua alături de cei dragi. O prăjitură specială se gătea pentru această ocazie festivă.
Odată cu răspândirea religiei creştine pe glob, istoricii sunt de părere că "Mama Biserică" a substituit cealaltă sărbătoare "Mama Zeiţa". Mulţi spun că ceremoniile care erau ţinute în cinstea lui Cybele au fost adoptate de biserică pentru a venera pe Maria, mama lui Isus Cristos. Ele reprezentau puterea spirituală care ne-a dat viaţă şi ne protejează de tot ceea ce este rău. În timp, cele două sărbători s-au amestecat şi au devenit una singură "Ziua Mamei".
În Statele Unite ale Americii, sărbătoarea dedicată mamei, a fost pentru prima dată propusă, în anul 1872, de către Julia Ward Howe. Trebuia să fie o zi dedicată păcii.
În anul 1907, Ana Jarvis, din Philadelphia, a început o campanie pentru a stabili ziua naţională a mamei. Jarvis a reuşit să convingă biserica din Grafton, din vestul Virginiei, să celebreze "ziua mamei" în mai, când comemora doi ani de la moartea mamei sale. Julia era foarte ataşată de mama sa, Reese Jarvis, profesoară la Biserica Metodistă din Grafton, Virginia de Vest. Astfel că, atunci când mama sa s-a stins din viaţă, împreună cu sora sa oarbă Elisinore, au încercat sa creeze o zi specială dedicată mamelor. Simţeau că astfel copiii, care deseori îşi neglijeaza mama, să realizeze că trebuie să-i acorde dragostea cuvenită când încă aceasta mai este în viaţă. Erau de părere că o zi dedicată mamei ar creşte respectul pentru părinţi şi va uni mai mult familiile.
Jarvis şi susţinătorii ei au început să scrie miniştrilor, oamenilor de afaceri şi politicienilor explicându-le dorinţa lor de a stabili o zi naţională a mamei. Ca rezultat al eforturilor lor prima zi a mamei a fost ţinută pe data de 10 mai 1908. Garoafele au devenit simbolul acestei zile, fiind florile favorite ale fostei doamne Reese Jarvis. În zilele noastre garoafa roşie este simbolul unei mame încă în viaţă, în timp ce garoafa albă comemorează pierderea ei.
Prima proclamaţie a "Zilei Mamei" a fost citită de guvernatorul statului Virginia de Vest, în anul 1910. Oklahoma a celebrat de asemenea această zi, în acelaşi an. Până în următorul an, "Ziua mamei" s-a celebrat în toate statele.
Preşedintele Woodrow Wilson, a făcut în anul 1914 un anunţ oficial proclamând "Ziua mamei" ca zi de sărbătoare naţională în a doua duminică din luna mai.
Pe 12 decembrie 1912 a luat fiinţa Asociaţia Internaţională pentru Ziua Mamei.
Astăzi multe ţări din lume îşi aniversează ziua mamei, la momente diferite, dar există ţări ca: Danemarca, Finlanda, Italia, Turcia, Australia şi Belgia care-şi celebrează de asemenea ziua mamei în aceeaşi zi cu Statele Unite.

Nu uitaţi : iubiţi-vă mama, oricum este ea, deoarece ea vă iubeşte mai multe ca propria-I viaţă şi ar face orice să vă fie bine. Spuneţi-I “Te iubesc, mamă!” cât de des aveţi ocazia!

Drǎgan Andreea XI-D

CE VEI FACE LA VARĂ?

Mai este foarte puţin timp şi vine vara.Vine vacanţa maare, cel mai aşteptat moment de la vacanţa de Paşte încoace !Bineînţeles că întrebarea « ce vei face la vară ? » este una inutilă, deoarece întotdeuna găseşti ceva de făcut în vacanţă.Orice,nu contează, că doar eşti în vacanţă !

Vara este anotimpul preferat de toţi elevii, anotimpul tuturor posibilităţilor.Vara înseamnă timp liber, înseamnă culcat şi trezit târziu, înseamnă plajă, soare, distracţie, dans şi numai voie bună !Vara este întotdeauna mult aşteptată şi întotdeauna mult prea scurtă. Aşa că timpul cald este preţios , iar activităţile desfăşurate trebuie să fie cât mai multe şi cât mai deosebite.Iar nominalizările la categoria « ce să fac la vară ? » sunt :

Marea : « Nu ştiu cum, să vă spun, da' mi-e rău dor de mare/Ard şi mă sting dacă nu plec acum/Ma înec pe uscat dacă n-ajung la mare/Să zac în nisip şi să mă uit la cer » spun versurile celor de la Vama Veche şi sunt sigură că întruchipează sentimentele a multor,muultor adolescenţi.Când spui vară, marea iţi vine instantaneu în minte, pentru că înseamnă un infinit de nisip fin , soare blând şi terase pline cu oameni ce vor să se distreze.Marea a fost mereu în topul preferinţelor şi se pare că nu îmbătrâneşte niciodată,iar lumea nu se plictiseşte de ea, deoarece în fiecare an plajele sunt superaglomerate.Aşa că, încarcă-te cu multă energie, ia trenul şi lasă-te purtat de val şi la propriu şi la figurat !

Muntele : O escapadă la munte sună foarte bine când afară sunt 30 de grade, soarele arde nemilos, iar aerul parcă e din ce în ce mai puţin.Atunci când canicula pune stăpânire peste tot, parcă nici marea nu mai e atât de potrivită, cu toată aglomeraţia şi căldura infernală de acolo.Atunci, muntele pare ca o oază în deşert, salvarea ta !Acolo e răcoare…soarele nu mai e aşa de necruţător…poţi respira cel mai curat şi pur aer, poate poţi schia, te poţi relaxa, departe de caniculă, departe de oameni, într-un paradis alb, într-o cabana frumoasă, sus, pe munte, doar tu şi natura…

Ştrandul : Ah, vechiul şi bunul nostru prieten : ştrandul.E un fel de mare improvizată,[prea] accesibil oricui, unde te poţi bronza, te poţi juca,poţi inota, te poţi plimba sau relaxa la una din numeroasele terase. Există terase, cluburi, restaurante şi băncuţe. Când nu ai ocazia să pleci la munte sau la mare, ştrandul este locul din care vara nu mai pare atât de caldă.Puteţi merge la ştrandul din Arad ,prin judeţ sau în Ungaria, că e aproape.Tot ce vă trebuie e buna dispoziţie şi chef de distracţie ! Bronzare plăcută !

Călătorii « afară » : Cei mai norocoşi dintre noi pot să meargă în afara ţării, în destinaţii cât mai exotice sau cât mai ferite de caldură, sau pur şi simplu locuri pe care ar vrea să le vadă, dar nu au avut timp.De la nemuritoarele Italia, Grecia, Franţa până la capătul celălalt al lumii.Vara e ocazia perfectă pentru că ai timp şi vremea e [aproape] mereu bună !Totul sună aproape de perfecţiune….bani s-avem !

Altele : Nu îmi vine în minte ce ai mai putea face pentru că atunci când mă gândesc la vară, ma gândesc la plajă, deci fie că nu pleci niciunde, tot faci plajă : pe balcon, pe terasă, pe bloc sau în timp ce sapi în gradină.Poţi de asemenea să îţi petreci vara citind, dormind, vizionând filme, să-ti vizitezi bunicii, dar până la urmă cred că tot vei ajunge să stai la soare .E ca o lege nescrisă a verii !

Orice ai face,chiar dacă nu faci nimic, vara tot e minunată pentru fiecare adolescent/elev.E timpul tău liber, petrece-l după pofta inimii.Noi îţi urăm vacanţă plăcută, liniştită şi să ne vedem sănătoşi la anu’ ! Trăiască vara !

Noi ţi-am spus nominalizările…câştigătorul…alege-l tu!

Covaci Adina, clasa a XI-a D

SUGESTII PENTRU O ŞCOALĂ MAI BUNĂ

Pentru această rubrică am rugat 5 elevi ai liceului nostru să ne răspundă la câteva întrebări referitoare la îmbunătăţirea şcolii:Muscă Simina din clasa a X-a A,Sivec Mihaela şi Pârvu Bogdan din clasa a X-a D,Condrea Ovidiu din clasa a XI-a A şi Ghergar Anişoara din clasa a XI-a C.Cu ajutorul lor,am reuşit să găsim noi idei care să transforme liceul nostru într-un loc şi mai bun decât este acum !

1.Dacă aţi putea schimba un singur lucru în acest liceu,care ar fi acela?

Simina :Nu aş dori să schimb nimic.După părerea mea,totul este ok.

Mihaela :Faţada şcolii.

Bogdan :Uniformele să rămână aceleaşi(vesta).

Ovidiu :Lucrul pe care l-aş schimba,cred că ar fi scoaterea uniformelor ca articol vestimentar obligatoriu.

Anişoara :În acest liceu eu aş vrea ca profesorii să rămână aceiaşi,din clasa a IX-a până în clasa a XII-a,nu tot să ni se schimbe în fiecare an,în special la materiile de bază,cum ar fi limba română şi matematica.

2.Aţi dori ca în liceu să se organizeze mai multe activităţi extraşcolare ?Daca da,care ar fi acelea ?

Simina :Mi-ar plăcea să avem parte de mai multe activităţi extraşcolare : concursuri între clase pe diferite teme,concursuri care să pună în valoare atât condiţia fizică,cât şi cultura generala,cercuri pe teme diferite,la unele materii.

Mihaela :Da,mi-ar plăcea să existe un cerc de dans.

Bogdan :Da.

Anişoara :Da.Nu m-am gandit la ceva activităţi extraşcolare anume,dar aş vrea să participe şi ceilalţi elevi care nu au participat la asemenea activităţi.

3.Aţi avea de făcut vreo sugestie domnilor profesori pentru activitatea de predare-ascultare ?

Simina :Nu ;cred ca domnii profesori ştiu ce au de facut.

Mihaela :Unii să fie mai indulgenţi.

Bogdan :Să nu se insiste pe materiile care nu sunt de profil.

Ovidiu :Pentru ca activitatea de predare-ascultare să fie mai eficientă,o soluţie ar fi ca unii profesori să fie puţin mai apropiaţi de elevi,să nu existe acea relaţie tensionată,elev-profesor.Pentru o mai bună activitate de predare-ascultare,profesorul ar trebui să ne fie aproape,în limitele permise.

Anişoara :Da.Profesorii ar trebui să se impună în faţa elevilor nu prin notele pe care le dau,ci prin felul lor de a fi şi de a se inţelege cu elevii.Profesorii ar trebui să-i facă pe elevi să înţeleagă materia pe care o predau şi astfel,să o şi agreeze.

4.Dar pentru domnii diriginţi,în ce priveste îmbunătăţirea orelor educative ?

Simina :La orele educative ar trebui discutate şi teme propuse de elevi.

Mihaela :Nu.

Bogdan :Orele educative sunt bune acum.

Ovidiu :Pentru îmbunătăţirea orelor educative,dirigintele ar trebui să aibă o legatură strânsă cu elevii,să fie dispus să le asculte eventualele întrebări,probleme,sugestii,încercând să le găsească un răspuns convenabil,realist.

Anişoara :Dirigintele ar trebui să fie tot timpul alături de noi,să ne înţeleagă şi să ne asculte problemele.Ar trebui să fie un prieten pentru elevii săi,un îndrumător spiritual însă să ştie să păstreze anumite limite şi să impună respect elevilor săi.

5.V-ar plăcea să se organizeze mai multe excursii ?Ce soluţii propuneţi ?

Simina :Mi-ar plăcea să se organizeze mai multe excursii pentru ca elevii să se mai relaxeze şi să se distreze alături de colegi şi profesori.S-ar putea organiza excursii în unele locuri care ajută la îmbogăţirea culturii generale.

Mihaela :Da,ar trebui să se organizeze mai multe excursii prin ţară.

Bogdan :Da,mi-ar placea să se facă excursii în vacanţa dintre semestre sau în week-end-uri,nu doar de o zi.

Anişoara :Da,sunt de acord să se organizeze mai multe excursii.Mi-ar plăcea să se faca o excursie in munţii Făgăraş.

Interviu cu interpreta Sivec Andreea

Unde…Cum…Cine...
Mai sunt colegii noştri


Se spune că fiecare om are un talent.Dacă vorbim de Sivec Andreea,colega noastră din XII D, este clar că vorbim despre muzică.Înzestrată cu o voce frumoasă şi o prezenţă plăcută pe scenă, ne-a demonstrat de multe ori ce înseamnă să fii talentat.O cunoaştem toţi, fie de la Balul Bobocilor, fie de la TeenFest.Cu efort şi muncă, îmbinate cu un dar nativ, ea a ajuns destul de cunoscută în Arad.E unul dintre elevii talentaţi ai liceului “Vasile Goldiş”, e Andreea Sivec.

Reporter : Când ţi-ai descoperit pasiunea pentru muzică?Când ai început să cânţi?
Andreea : Hmm….Pasiunea pentru muzică mi-am descoperit-o pe la vârsta de 5-6 ani.Îmi aduc aminte că eram în camera mea, cu muzica tare, un spray în mână pe post de microfon şi în faţa oglinzii gândindu-mă că sunt în faţa a mai multor spectatori.

R. : Ai urmat cursuri de canto sau ai ceva studii de specialitate?
A. : Da…Sunt în ultimul an la Şcoala Populară de Artă unde fac teorie muzicală, istoria muzicii şi canto uşoară.Pe lângă aceste studii fac parte şi din grupul Sânzienele împreună cu sora mea, Mihaela.Profesoara mea de canto, Mărioara Miclea, care în tinereţe a fost cântăreaţă de muzică populară, mi-a insuflat dragostea pentru folclorul românesc.

R. : Spune-ne despre performanţele tale muzicale.Prin ce oraşe ai cântat, ce premii ai câştigat?
A. : Am participat la multe concursuri din ţară.Voi enumera câteva premii: Concursul “Dans şi muzică” unde am luat locul 2, la concursul “Vivat” am luat locul întâi, ”Steluţa de cristal”, locul 3 şi menţiune la concursul “Pop Star”.De asemenea am fost invitată să cânt la spectacole în alte oraşe precum Călăraşi, Bucureşti, Ploieşti, Timişoara, Oradea.

R. : Ce înseamnă muzica pentru tine?
A. : Pentru mine muzica înseamnă suflet, hrană.Muzica te face să te mişti sufleteşte.Uneori muzica te face să vrei să o împarţi cu toată lumea, iar alteori nu ai vrea să o dai nimănui, pentru că te mândreşti că o ai.Nu mă refer doar la muzica simfonică, ci la tot ce este frumos în muzică, indiferent de gen.

R. : Cum te simţi pe scenă?Ce sentimente te încearcă de fiecare dată când cânţi?
A. : Scena înseamnă pentru mine emoţie şi fericire.Înseamnă o altă lume, o altă viaţă.De aceea în momentul când urc pe scenă sunt foarte emoţionată şi dornică de a transmite publicului toată dragostea pe care o simt pentru muzică.E normal ca de fiecare dată când sunt pe scenă să am emoţii, dar acestea sunt, cu siguranţă, constructive.

R. : Muzica este doar o pasiune efemeră sau ai vrea să o transformi într-o meserie?
A. : Nu pot spune că pot transforma muzica într-o meserie.Muzica o faci din plăcere, cânţi pentru că simţi că trebuie să dăruieşti frumuseţile muzicii celor care te ascultă.Muzica o pot transforma într-o meserie doar absolvenţii Conservatorului şi devin profesori, dirijori sau instrumentişti.

R. : Care e cel mai frumos moment pe care l-ai trăit, legat de muzică?
A. : Dacă sunt apreciată pentru ceea ce fac, atunci toate momentele sunt frumoase şi unice în acelaşi timp.

R. : Pentru un cântăreţ, cât contează talentul şi cât contează munca?
A. : Dacă ar fi să ne încadrăm într-un procent de 100% , atunci talentul ar fi 30%, iar munca 70%.Talentul este primit în dar, însă succesul trebuie câştigat.


R. : Cum ai împăcat activitatea şcolară cu cea artistică?
A. : Destul de uşor.Am reuşit să fiu în rând cu ceilalţi colegi, deşi uneori e foarte obositor să mergi de la şcoala la repetiţii sau invers.Dar cum se spune, “Succesul constă în multe sacrificii”.

R. : Ce ar trebui să facă un tânăr ca tine, pentru a-şi începe o carieră în muzică?
A. : În primul rând ar trebui să fie conştient dacă are sau nu talent.Iar apoi are nevoie de ambiţie şi multă muncă.

R. : Care este cel mai mare vis al tău pentru viitor?
A. : E mai complicat puţin...Am două visuri : de a absolvi Facultatea de Medicină şi de a fi pe scenă, acolo unde lumea e cu totul diferită.Dar mai am timp până să mă hotărăsc ce voi face, în final, în viitor…



Mulţumim şi iţi dorim success!

Interviu realizat de Covaci Adina, cls. a XII-a D

Banchet a VIII-a 2009

Festivitatea de încheiere a anului şcolar 2008 - 2009

A WALK TO REMEMBER

Revista, editată de profesorii de Limba Engleză Cucuiu Doina, Belei Cristina şi Hălmăgean Cristian

A Walk To Remember

Banchetul claselor a XII - a 2009

Admitere liceu 2009

Informaţii utile în legătură cu admiterea la liceu, în anul şcolar 2009-2010, le puteţi lua de AICI, descărcând cele 4 fişiere.

Rezultatele de la repartizarea computerizata din 3 iulie 2009

Cei care nu sunt mulţumiţi de liceul la care au intrat pot participa la a II-a repartizare computerizată pe locurile rămase libere. Lista locurilor libere o puteţi descărca de la linkul de mai sus.

Informaţii importante despre admiterea la liceu puteţi găsi şi pe site-ul admitereliceu.ro