25 mai 2013

Trandafirii şcolii noastre...


La iniţiativa membrilor cercului de ecologie şi cu precădere a domnului profesor Dan Grovu  şi a doamnei profesoare Lazăr Gabriela, în cursul ,,Săptămânii Altfel’’ 2013 a fost organizată o acţiune ecologică de plantare a unor trandafiri, cumpăraţi în urma contribuţiei fiecărei clase, prilej cu care s-a sărbătorit şi ,,Săptămâna Pământului’’ desfăşurată în acelaşi interval de timp.
La această acţiune au participat atât membrii cercului, cât şi  alţi elevi, dornici să ajute mediul înconjurător. Elevii precum cei din clasa a VII-a A: Turgyan Cătălin, Gazdik Daniel, Viderok David, Berce Emanuel, Orban Roland, însă şi cei din clasa a XII-a B: Şandor Florin, Flueraş Laviniu, Abrudan Valentin, Kovacs Adrian etc au dat dovadă de mult spirit civic şi au participat activ alături de domnul profesor Grovu Dan  la plantarea trandafirilor şi totodată la îmbunătăţirea estetică a şcolii în ciuda condiţiilor climatice mai puţin favorabile.
Aceştia au constituit un exemplu demn de urmat, motiv pentru care doresc să le mulţumesc tuturor pentru implicare şi pentru faptul că au au adus un plus de ,,verde’’ imaginii Colegiului Naţional ,,Vasile Goldiş’’ Arad.



                                                          Diaconescu Roxana, clasa a XII-a E

24 mai 2013

Amprenta timpului



Onoarea şi respectul sunt cuvintele cele mai potrivite, care au putut descrie atmosfera zilei de 31 ianuarie 2013, întrucât, câţiva elevi  dornici de cunoaştere din clasele: a XI-a C, a XI-a E, a XII-a D şi E, au participat alături de cadrele didactice de limba şi literatura română doamna Pantea Floarea şi doamna Tănase Loredana, la decernarea a două premii literare: ,, Mihai Eminescu’’ şi ,,Ioan Slavici’’ de către Senatul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” Arad. La îndemnul doamnei profesoare Macovei Voichiţa, una din coordonatoarele acestui eveniment, cu toţii am pornit în căutarea unei istorii fascinante, care face din Arad un reper semnificativ al ţării.
Laureaţii celei de-a X-a ediţii a manifestaţiei  menţionate au fost Doina Arghezi, pentru participarea activă şi donarea a nenumărate manuscrise, filme, obiecte etc,  directorul Centrului de Cercetare a Literaturii Argheziene şi Victor Crăciun, preşedintele Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni.
Premiile au fost înmânate de conf. univ. dr. Marius Grec, decanul Facultăţii de Ştiinţe Umaniste, Politice şi Administrative din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, care a fost şi preşedintele juriului în cadrul acestui eveniment deosebit găzduit de Centrul de Cercetare a Literaturii Argheziene.
          Acestă reprezentare culturală a adus cu sine nu numai un strop de istorie, prin poveştile doamnei Arghezi cu privire la talentul lui Tudor Arghezi  şi a fiului său Baruţu, ci a adus şi multă cultură, întrucât am asistat şi la promovarea volumului ,,Din Duhul pământului’’, volum de notiţe , despre care se spune că ar fi fost găsit îngropat de însuşi poetul menţionat în grădina Mărţişorului...de unde şi numele capodoperei. Fiind descoperit mai târziu, a ajuns să vadă lumina tiparului de curând şi cuprinde o serie de amănunte despre viaţa lui Arghezi, poezii etc.Mai mult, am avut ocazia de a afla şi de povestea înfiinţării Centrului de Cercetare Tudor Arghezi, fapt datorat rectorului Universităţii de Vest ,,Vasile Goldiş’’, domnul Ardelean Aurel şi am putut observa printre altele, obiectele care au aparţinut familiei Arghezi....de la cărţi, până la colecţia de bufniţe din porţelan.
          Elevii noştri s-au ridicati la înălţimea aşteptărilor, întrucât au participat cu un program artistic deosebit, alcătuit din : recitarea şi dramatizarea poeziilor : ,,Rugăciune’’ şi ,,Floare albastră’’ de Mihai Eminescu, urmând  să încheie cu interpretarea romanţelor ,,Şi dacă...’’ şi ,,O, rămâi…’’ de acelaşi poet nepereche. Un moment frumos a fost, de asemenea, când unul din elevi a adus o perspectivă unică despre Eminescu, citându-l chiar pe prolificul Ioan Slavici.
Spectatorii, de la goldişeni, la elevi veniţi  din Timişoara, au asistat emoţionaţi la decernarea premiilor, la vărsarea lacrimilor devenite nepreţuite în cadrul cu aer secular, în care ne aflam, deoarece, lecţia de istorie şi de cultură se transformase după cum mărturisea dr. Marius Grec ,,în una de viaţă”.
          Răsuflând mândră aerul noului an, m-am îndreptat spre casă, cu proaspăta amprentă a manuscriselor originale argheziene, scrise sub lupă cu litere minuscule şi cu eterna amprentă a valorilor morale care mi­-au rămas în suflet şi anume...onoarea  de a fi asistat la scrierea istoriei.
Diaconescu Roxana, clasa a XII-a E, CNVG Arad.

28 apr. 2013

Dragă Basarabia

Îţi scriu astăzi, fiindcă anii mă presează, istoria mă frânge, amintirea mă doare…Nu mai am nicio veste de la tine şi aproape că am pierdut şirul secolelor decând n-ai mai venit pe acasă…decând nu te-am mai ştiut lângă mine… (continuare)

28 mar. 2013

Cel mai furios dintre barbari

Era o dimineaţă frumoasă de pe la 370 e.n. , şi ce mai limpezime în atmosferă, doar ne aflam cu mult înaintea erei poluate. Soldaţii romani care păzeau frontiera danubiană se bucurau de primele raze ale soarelui când au primit vestea că un popor nomad şi sălbatic se apropia de malul nordic al Mării Negre. O sută de zile să tot fi făcut vestea aceasta preţioasă şi neliniştitoare, după dificultatea cu care circula informaţia pe-atunci.   (continuare)


                                                                                                  Prof. dr. Anca Giura

23. O zi în rânduri ...

Închid ochii.

 "E vară. Lumina asta mă doboară la pământ. Am o sete puternică de apă rece...atât de rece încât să mă înfioreze din cap până în picioare. Doamne, nu pot alerga! Am picioarele blocate pe loc, şi soarele ăsta mă omoară încetul cu încetul." "Ah, acum stau sub apă la trei metri. Îi simt temperatura scazută sub forma unor cioburi de gheaţă ce îmi zgârie pielea. Nu pot înota, am mâinile împietrite, dar nici nu mă înec. Stau şi mă uit în sus şi aştept să sară cineva în apa ca să mă scoată de aici! Dar nu vine nimeni după mine...aşa că încerc să mă descătuşez de forţa apei ce mă apasă. Nu reuşesc. Ar fi în zadar să strig după ajutor, nu te aude nici naiba de sub apă. Deodată văd o umbră deasupra apei. O siluetă înaltă mă priveşte cum stau aici jos pe fundul apei. Oare cine-o fi acolo jos?? se întreabă silueta. Nu ştiu ce aşteaptă tâmpitul ăla acolo, nu vede ca mor aici de frig?"  (continuare)
                                                                                                                                                      Turcaş Larisa (XII A)