Ce repede au trecut...

Ce repede au trecut aceşti patru ani de şcoala. Parcă doar ieri eram micul boboc din banca a treia, iar acum sunt băiatul îndrăzneţ din clasa a patra. Până acum am stat cu doamna învăţătoare care ne-a hrănit cu abecedar şi numere, dar acum este timpul să zburăm din cuibul ei.

Doamna ne iubeşte mult de tot şi ar face orice să ne fie totul bine. Dumneaei mi-a călăuzit paşii mei mărunţi spre viaţa de şcolar. Nu am cuvinte de mulţumire.

Sper ca peste câţiva ani, să fie mândă de mine, şi eu să o îmbrăţişez aducându-mi cu drag aminte de primele zile de şcoală. Am fost şi bun, am fost şi rău, dar am învăţat multe.

Dincolo de matematică sau de gramatică, doamna ne-a format sa fim oameni adevăraţi, ne-a dat dragoste de carte şi ne-a învăţat cum să învăţăm.

Doamna ne-a dat începutul... drumul în viaţă trebuie să-l continuăm singuri, cu încredere, cu ambiţie şi curaj

Şi cum aş putea încheia decât aşa:

Vă iubesc, doamna învăţătoare!

Cu drag

Paul Panazan