O scurtă istorie a şcolii

Platon şi Aristotel la Şcoala din Atena

Mai multe amănunte despre această pictură puteţi afla de aici

De-a lungul vremii mentalităţile, metodele şi modelele educaţionale s-au transformat. Istoria pedagogiei este cea care ne oferă clar modul în care s-au produs aceste transformări.

Destinul copiilor, pe vremea Spartanilor se hotăra înca din primele clipe de viaţă. Astfel, daca un copil se năştea debil fizic, consiliul bătrânilor decidea uciderea lui.

Cei sănătoşi aveau altă soartă. Încă de la 7 ani, vrând-nevrând, băiatul învăţa ce e aia foame sau sete, cum să mergi iarna desculţ pe pământul îngheţat , cum e să dormi cu animalele în grajd , de câtă forţă ai nevoie pentru a doborî pe unul mare , de ce trebuie să-ţi înghiţi lacrimile cand eşti batjocorit.

Cetatea Spartei punea mai puţin accent pe arta cititului şi a scrisului şi mai mare pe deprinderile practice , astfel încât se murea pentru libertate.

În acea vreme , dascălul era un om dur, stoic , inflexibil , la fel ca societatea care îl mandatase, fiind şi unul dintre vitejii comunităţii .

Însăşi comunitatea avea reguli extrem de clare şi fixe în privinţa creşterii , îngrijirii şi „călirii” copiilor şi tinerilor.

Grecii antici, ne-au lăsat ca moştenire modelul actual de educaţie, când mama sau doica aveau un rol-cheie în îngrijirea şi formarea copilului în primii 7 ani de viaţa. La şcoala grămaticului se învăta scrisul, cititul, socotitul , urmat de şcoala chitaristului etc.

Dupa împlinirea vârstei de 12 ani adolescenţii începeau pregătirea fizică, participau la pentagon, cursuri de înot, de mânuirea arcului cu săgeţi, călărie şi la conducerea carelor de luptă.

Odată cu intrarea la gimnaziu (liceul de astăzi), după 15 ani, copiii se familiarizau cu arta conversaţiei, tehnicile de argumentare, filozofia şi politica.

În anul 387 Î.Hr. , Platon discipol al lui Socrate a fondat la Atena , Academia – lucru ce a dus la înflorirea educaţiei superioare. El a predat aici timp de 30 de ani, fără nici o pretenţie materială. Academia din Atena a fost prima instituţie de învăţământ superior din occident şi cel mai important centru de cultură al Greciei Antice, care a funcţionat timp de 9 secole până când împăratul Iustinian a dat ordin să fie închisă, în anul 529 d. Hr .

În anul 355 Î.Hr., Aristotel, elevul lui Platon, avea să fondeze şi el un gimnaziu denumit Lyceum. Acest gimnaziu avea o bibliotecă mare, bine-organizată , cu un vast program de studii ştiinţifice şi filozofice. Timp de 13 ani Aristotel a fost mentorul acestei şcoli, care număra aproximativ 2000 de elevi. Filozoful obişnuia să-şi ţină lecţiile în grădină pentru a stimula gândirea elevilor săi.

După Aristotel, Lyceum a continuat sub conducerea lui Teofrast şi al lui Edum din Rodos, comentator al lui Aristotel şi autor a 3 istorii: a geometriei , aritmeticii si astronomiei. Strato din Lampsacus şi Alexandru din Aphrodinsios au fost alţi profesori ai acestei şcoli. În anul 86 Î.Hr., generalul roman Lucius Cornelius Sulla a transformat-o în ruine. Scoala a fost reconstruită, dar nu se ştie când şi nici cât timp a mai funcţionat .

Ruinele Lyceum-ului au fost readuse la lumina abia acum 17 ani în urma săpăturilor arheologice pentru Muzeul de Artă Modernă din Atena.

În Evul Mediu omul învaţa pentru că simţea şi mai acut nevoia să se apropie de Divinitate. A fost o epocă tulbure,în care educaţia se făcea pe lângă biserici şi mănăstiri. Pe vremea aceia dascălul preda rigid şi aplica corecţii fizice şi morale celui care nu urma întocmai porunca de a învăţa.

Renaşterea a adus reforma sistemului educaţional.O educaţie desăvârşită presupunea stăpânirea ştiinţelor umaniste, cunoaşterea limbilor clasice dar şi cunoştinţe realiste. Cea mai importantă schimbare de perspectivă a adus marele pedagog I.A.Comenius, care a susţinut necesitatea educării tuturor copiilor şi gruparea lor în clasă, în funcţie de vârstă. Putem spune că Renaşterea a repus pe tapet modelul dascălului Atenei antice.

Sursa: Revista Şcoala EDU

Radoslovescu Bianca şi Chirilov Alexandra, clasa a IX-a B