Izvorul Minunilor s-a născut din dragostea dintre o fată de împărat din Ţara Gheţurilor şi un fecior de crai din Ţara Focului. Dogoarea mistuitoare a iubirii lor au prefăcut apa şi focul în miracolul izvorului limpede ca lacrima, rece ca gheaţa, murmurându-şi povestea într-o curgere fără de sfârşit.
Din bătrâni se povesteşte
De-un izvor miraculos
Cel ce bea întinereşte
Şi se face mai frumos.
Făt Frumos şi Cosânzeana
De-aici apă au băut
Şi iubirea lor, minune,
Izvor veşnic s-a făcut.
Călătorii se abat
La izvorul ne-ncetat
ca să-şi facă desfătare
Cu dulceaţa apei sale
Mănăstirea din Stâna de Vale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu