O scurtă istorie a şcolii

Platon şi Aristotel la Şcoala din Atena

Mai multe amănunte despre această pictură puteţi afla de aici

De-a lungul vremii mentalităţile, metodele şi modelele educaţionale s-au transformat. Istoria pedagogiei este cea care ne oferă clar modul în care s-au produs aceste transformări.

Destinul copiilor, pe vremea Spartanilor se hotăra înca din primele clipe de viaţă. Astfel, daca un copil se năştea debil fizic, consiliul bătrânilor decidea uciderea lui.

Cei sănătoşi aveau altă soartă. Încă de la 7 ani, vrând-nevrând, băiatul învăţa ce e aia foame sau sete, cum să mergi iarna desculţ pe pământul îngheţat , cum e să dormi cu animalele în grajd , de câtă forţă ai nevoie pentru a doborî pe unul mare , de ce trebuie să-ţi înghiţi lacrimile cand eşti batjocorit.

Cetatea Spartei punea mai puţin accent pe arta cititului şi a scrisului şi mai mare pe deprinderile practice , astfel încât se murea pentru libertate.

În acea vreme , dascălul era un om dur, stoic , inflexibil , la fel ca societatea care îl mandatase, fiind şi unul dintre vitejii comunităţii .

Însăşi comunitatea avea reguli extrem de clare şi fixe în privinţa creşterii , îngrijirii şi „călirii” copiilor şi tinerilor.

Grecii antici, ne-au lăsat ca moştenire modelul actual de educaţie, când mama sau doica aveau un rol-cheie în îngrijirea şi formarea copilului în primii 7 ani de viaţa. La şcoala grămaticului se învăta scrisul, cititul, socotitul , urmat de şcoala chitaristului etc.

Dupa împlinirea vârstei de 12 ani adolescenţii începeau pregătirea fizică, participau la pentagon, cursuri de înot, de mânuirea arcului cu săgeţi, călărie şi la conducerea carelor de luptă.

Odată cu intrarea la gimnaziu (liceul de astăzi), după 15 ani, copiii se familiarizau cu arta conversaţiei, tehnicile de argumentare, filozofia şi politica.

În anul 387 Î.Hr. , Platon discipol al lui Socrate a fondat la Atena , Academia – lucru ce a dus la înflorirea educaţiei superioare. El a predat aici timp de 30 de ani, fără nici o pretenţie materială. Academia din Atena a fost prima instituţie de învăţământ superior din occident şi cel mai important centru de cultură al Greciei Antice, care a funcţionat timp de 9 secole până când împăratul Iustinian a dat ordin să fie închisă, în anul 529 d. Hr .

În anul 355 Î.Hr., Aristotel, elevul lui Platon, avea să fondeze şi el un gimnaziu denumit Lyceum. Acest gimnaziu avea o bibliotecă mare, bine-organizată , cu un vast program de studii ştiinţifice şi filozofice. Timp de 13 ani Aristotel a fost mentorul acestei şcoli, care număra aproximativ 2000 de elevi. Filozoful obişnuia să-şi ţină lecţiile în grădină pentru a stimula gândirea elevilor săi.

După Aristotel, Lyceum a continuat sub conducerea lui Teofrast şi al lui Edum din Rodos, comentator al lui Aristotel şi autor a 3 istorii: a geometriei , aritmeticii si astronomiei. Strato din Lampsacus şi Alexandru din Aphrodinsios au fost alţi profesori ai acestei şcoli. În anul 86 Î.Hr., generalul roman Lucius Cornelius Sulla a transformat-o în ruine. Scoala a fost reconstruită, dar nu se ştie când şi nici cât timp a mai funcţionat .

Ruinele Lyceum-ului au fost readuse la lumina abia acum 17 ani în urma săpăturilor arheologice pentru Muzeul de Artă Modernă din Atena.

În Evul Mediu omul învaţa pentru că simţea şi mai acut nevoia să se apropie de Divinitate. A fost o epocă tulbure,în care educaţia se făcea pe lângă biserici şi mănăstiri. Pe vremea aceia dascălul preda rigid şi aplica corecţii fizice şi morale celui care nu urma întocmai porunca de a învăţa.

Renaşterea a adus reforma sistemului educaţional.O educaţie desăvârşită presupunea stăpânirea ştiinţelor umaniste, cunoaşterea limbilor clasice dar şi cunoştinţe realiste. Cea mai importantă schimbare de perspectivă a adus marele pedagog I.A.Comenius, care a susţinut necesitatea educării tuturor copiilor şi gruparea lor în clasă, în funcţie de vârstă. Putem spune că Renaşterea a repus pe tapet modelul dascălului Atenei antice.

Sursa: Revista Şcoala EDU

Radoslovescu Bianca şi Chirilov Alexandra, clasa a IX-a B

Marin Mălaicu-Hondrari la Cărtureşti Arad

Anca Giura, profesor la Colegiul ,,Vasile Goldiş’’, şi Cărtureştiul arădean, în persoana d-lui Daniel Trofin, au fost gazdelele vineri seara, 18 noiembrie 2011, a unui eveniment literar inedit, purtând numele de ,,Conversând castele-n Spania’’. Astfel că poetul Marin Mălaicu-Hondrari a fost prezent pentru prima dată la Arad pentru a se întâlni cu actualii şi mai vechii săi cititori. Totul s-a conturat într-o seară specială în care s-a ascultat muzică spaniolă, tunisiană şi s-a citit din opera scriitorului. Invitata specială a întâlnirii a fost actriţa Alina Danciu, iar condiţiile acustice ale recitalului său au fost asigurate cu generozitate şi profesionalism de aparatura şi de echipa tehnică venite de la Colegiul ,,Vasile Goldiş’’ din Arad, o instituţie care sprijină susţinut educaţia pentru viitor. De asemenea, interesul şi prezenţa elevilor din colegiul nostru pentru eveniment a fost foarte mare, încurajaţi de prof drd. Livia Nadiş şi prof. Gina Vasilescu.

Reprezentând cu cinste literatura română contemporană în mari festivaluri internaţionale de gen, Marin Mălaicu-Hondrari este un poet de o rară sensibilitate, un prozator profund şi un traducător hărăzit. În conformitate cu crezul său literar, el afirmă următoarele într-un interviu acordat Ancăi Giura: ,,Literatura nu ne poate proteja de nimic, dimpotrivă, ne face mult mai vulnerabili, dar tocmai ăsta e farmecul ei.’’ Este de menţionat că romanul său despre dragoste, Spania şi emigraţie-,,Apropierea’’- va deveni în curând un film de lung metraj, ce se va filma atât în Spania, cât şi în România. Mai multe se pot afla din interviul luat de gazdă scriitorului invitat, iar acesta va apărea în numărul viitor al revistei ARCA. http://www.revistaarca.ro/

Despre ideea de-a-l invita pe scriitorul M. M. Hondrari la Arad, Anca Giura opinează că aceste gesturi culturale trebuie să fie tot mai numeroase în oraşul nostru, deorece publicul arădean este unul numeros şi exigent. Arta şi literatura devin alternative fericite la o existenţă contemporană prea grăbită şi prea depersonalizată, iar poezia rafinată rămâne o valoare spirituală greu de egalat. Propunându-şi să continue seria invitaţiilor unor mari oameni de litere şi de comunicare la Arad, prof. dr. Anca Giura vă invită să urmăriţi în martie 2012 ,,episodul următor’’.

Foto: Fădoraş Tomi (Clasa a XI-a E)

SPIRIT şi SPIRITE

Nu mi-aş fi închipuit niciodată că şcoala noastră ar putea putea fi vreodată refugiul ,,monştrilor’’, al zombiilor, spiritelor sau de ce nu… al dovlecilor, dar nimic nu e imposibil mai ales pe data de 31 octombrie când este sărbătorit Halloween-ul.

Într-adevăr, această sărbătoare e una americană şi nicidecum românească, dar acest fapt nu mai contează când copiilor nu le stă gândul decât la distracţie, costume şi jocuri specifice acestei zile.

Întocmai astfel s-au desfăşurat lucrurile şi la Halloween-ul de anul acesta, când, gătiţi cu fel şi fel de haine menite să atragă atenţia, de la costume de vrăjitoare, pisicuţe, ninja şi până la fantome, elevii au şocat prin prezenţa lor, ,,îngrozindu-i’’ sau amuzându-i pe cei din jur.

Într-adevăr, poate Colegiul Naţional ,,Vasile Goldiş’’ nu a avut niciodată un aspect mai ,,magic’’ ca în data de 31 octombrie 2011 şi mă bucur că elevii s-au implicat şi au răspuns activităţii pe care am propus-o alături de profesoara de geografie Simona Savulov, de a se deghiza, masca şi de a-şi decora sălile de clasă cu diverşi păianjeni, dovleci, lumânări parfumate, piei de animale sau chiar mere caramelizate, care sunt sigură că au fost mai mult decât delicioase.

Distracţia a fost pe măsură, întrucât sălile de clasă participante au emanat o energie specifică, unii mai curajoşi chiar preferând să facă o paradă prin şcoală, scoţând diverse sunete de genul ,,scary movie’’, s-au realizat o serie de fotografii, iar la finalul orelor de curs, juriul format din profesoara Simona Savulov, profesoara de arte plastice, Roxana Diaconescu , şefa Comitetului de elevi pe şcoală, alături de Bereş Aurora şi Stoica Ioan, vicepreşedinţi, au desemnat câştigătorii celor mai interesante clase împodobite de Halloween.

Experienţa a fost unică, deoarece, în măsura în care s-a putut, am reuşit să simt spiritul goldişean cel de toate zilele, implicat, creativ şi unit, iar acest lucru mi-a dat puterea să zâmbesc şi să mă simt atât de mândră să fac parte din această familie, cum îmi place să o numesc, respectiv din familia goldişeană. Poate unii mă cred absurdă, mai visătoare să cred acest lucru, dar orice în viaţă începe cu un vis. Straniu e că, deşi nu-i cunosc pe toţi, am impresia că au fost lângă mine dinttodeauna şi că de fapt îi ştiu demult.

E de prisos să vă mărturisesc că toţi au fost foarte buni la acest concurs de Halloween, dar pe mine, cel mai mult m-au impresionat elevii de clasa a III-a, care nu numai că au fost foarte ingenioşi în alegerea costumelor, dar şi-au împodobit şi clasa într-o manieră demnă de locul I.

De asemenea, nici licenii nu au fost mai prejos, astfel ,,Cimitirul din XI D’’ sau cei din X D au cucerit prin inspiraţie, făcându-şi loc pe prima poziţie a clasamentului.

Locul II le-a revenit elevilor din clasa a IX-a C şi a IX-a E, iar premiul al III-lea s-a dat clasei domnului Grovu, XI-C şi ,,fraţilor mei’’ din XI E...Hehe...

Ceea ce mă bucură cel mai mult e că goldişenii ştiu să se simtă bine împreună, să nu ţină cont de toate obstacolele care îi împiedică să se manifeste îl largul lor şi că păstrează în sufletul lor o urmă de copilărie, de fantezie, de colegialitate,de spirit, căci despre acest asta e vorba...

De data aceasta a fost Halloween-ul, dar şi de ar fi avut loc o altă sărbătoare, cu un astfel de spirit nu mai e nevoie de nimic altceva...Cât despre cei care au stat de o parte sunt sigură că la anul nu o vor mai face, fiidcă le va fi foarte greu să nu se molipsească cu energia celorlalţi din jurul lor!

Doresc să mulţumesc celor care au făcut posibilă această acţiune şi celor care au paticipat, pentru că sunt cu adevărat minunaţi nu numai prin prezenţă, ci şi prin ideea că îţi dau posibilitatea să-ţi creezi o amintire deosebită!

Diaconescu Roxana-Petronela

Clasa a XI-a E

Quo Vadis

Un film extraordinar a cărui acţiune se petrece în perioada Imperiului Roman, în timpul lui Nero. Este perioada cea mai grea pentru creştini aceştia fiind persecutaţi de împăraţii romani până la Sfântul Împărat Constantin cel Mare.

Ofiterul roman Marcus Vinicius, care tocmai se întorsese dintr-un război din Asia Minor, ajunge acasă la unchiul său Petronius, prieten al împăratului Nero, un estet şi iubitor de artă. Vinicius îi destăinuie lui Petronius că s-a îndrăgostit de o fată frumoasă şi misterioasă, pe nume Ligia, pe care a întâlnit-o în casa generalului Aulus Plaucius. Dorind să-l ajute pe tânăr, Petronius îi propune să-i facă o vizită lui Plaucius. Acolo, Petronius realizează că Vinicius are dreptate. Vinicius şi Ligia se întâlnesc în grădină, unde fata desenează un peşte pe nisip. Dar el este atât de absorbit de frumuseţea ei încât nu pare să observe acest amănunt. (Continuare)

Crosul şi semimaratonul Judeţului Arad

La acest concurs au participat şi elevi ai colegiului nostru. Elevul Truţ Paul a fost pe primul loc la proba de 1000 de metri. Iată câteva fotografii: