152 de ani de la nasterea lui Vasile Goldis

În anul acesta se împlinesc 96 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, visul românilor de pretutindeni şi 152 de ani de la naşterea patronului spiritual al Colegiului nostru, Vasile Goldiş, reprezentant de seamă al culturii române, primul academician pe care la avut Aradul şi marele corifeu al Unirii, cel care a elaborat şi a citit Rezoluţia de Unire de la Alba-Iulia.

         Importanţa evenimentului Unirii este surprinsă de discursul bătrânului avocat Gheorghe Pop de Băseşti, care a susţinut un discurs în care menţiona: ,, acum liberează pe robul Tău Stăpâne după cuvântul Tău în pace, căci văzură ochii mei Marea Unire pe care ai pregătit-o înaitea poporului Tău român”. Alocuţiunea rostită de acest patriot român  reflectă pronia divină pe care Dumnezeu o acordă acelor popoare care trăiesc în duhul Sfintelor Evanghelii,  poporul român născându-se odată cu încreştinarea oamenilor de pe aceste meleaguri.

         Ca în fiecare sfârşit de an, în preajma sărbătorilor de iarnă, şcoala noastră îşi sărbătoreşte ziua liceului, prilej cu care a organizat un concurs dedicat evenimentului zilei naţionale de 1 decembrie, reprezentând Marea Unire şi îl comemorează pe Vasile Goldiş.

         La concursul organizat de Colegiul Naţional ,,Vasile Goldiş” în data de 27. 11. 2014, începând cu ora 12 ⁰⁰ în Sala festivă a colegiului, împreună cu Inspectoratul Şcolar Judeţean din Arad  au participat zece echipaje formate din doi elevi din judeţul nostru de clasa a opta, iar în deschidere au susţinut momente artistice corul liceului nostru sub îndrumarea prof. Lazăr Cristina şi un ansamblu folcloric de la Şcoala Gimnazială Iosif Moldovan. Concursul a constat în întrebări din istoria românilor, fiind organizat de prof. Alina Popescu de la Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu, Mihoc Ştefan Marcel, Costina Ionel Daniel şi Leucuţia Alexandru, de la Colegiul Naţional Vasile Goldiş.  Întrecerea a fost jurizată de prof: Hanga Ramona de la  Liceul Tehnologic Francisc Neuman şi Vărcuș Valentin de la Liceul Tehnologic de Electronică și Automatizări Caius Iacob.

         La sfârşitul întrecerii, elevii au fost premiaţi cu diplome şi cu cărţi oferite de Universitatea de Vest Vasile Goldiş.

Prof. Leucuția Alexandru

Marturii din comunism

Pentru concursul „Un altfel de muzeu în şcoala ta: Muzeul comunismului”, elevii Teodor Stoica, Ana Cicală, Alexandru Higyed şi Andrea Ardelean, din clasa a X - a E, de la Colegiul Naţional „Vasile Goldiş” Arad, coordonaţi de profesorul Marcel Ştefan Mihoc, au realizat expoziţia intitulată „Mărturii din comunism”. Expoziţia a cuprins diverse obiecte legate de această perioadă: lămpi cu gaz, monede, cărţi poştale, fotografii de familie şi cu vizita lui Nicolae Ceauşescu la Arad, cărţi de muncă, livret militar, timbre, un vinyl realizat la Arad în anii 1980, cărţi, ghiduri turistice, reviste, pliante, un radio din anul 1967, pagini scanate din ziarul „Scânteia”, libret de economii CEC, o stropitoare şi un desen în creion cu Nicolae Ceauşescu. Dintre cărţile aflate la expoziţie, amintim „România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate”, „Ziridava 2000 Arad 950” şi nu în ultimul rând, cunoscuta carte „Omagiu”. 

Stoica Teodor, clasa a X – a E

95 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918

Cu ocazia aniversării a 95 de ani de la Marea Unire, în școala noastră a avut loc un simpozion la care au participat elevi de la diferite școli din Municipiul Arad. Vă prezentăm materialul realizat cu această ocazie de eleva Puraveț Ioana din clasa a XI-a D. Acest eveniment a fost prezentat și pe site-ul aradon.ro

Momente din activitatea politica a lui stefan cicio pop from danutzionutz

Dragă Basarabia

Îţi scriu astăzi, fiindcă anii mă presează, istoria mă frânge, amintirea mă doare…Nu mai am nicio veste de la tine şi aproape că am pierdut şirul secolelor decând n-ai mai venit pe acasă…decând nu te-am mai ştiut lângă mine… (continuare)

Poeţi după gratii

După conferinţa organizată în sala festivă a colegiului nostru domnul Ilie Tudor a avut amabilitatea să răspundă la căteva întrebări adresate de elevul Ţărnău Alexandru din clasa a XI-a B (dirigintă Livia Nadiş, coordonator Leucuţia Alexandru)

O scurtă istorie a şcolii

Platon şi Aristotel la Şcoala din Atena

Mai multe amănunte despre această pictură puteţi afla de aici

De-a lungul vremii mentalităţile, metodele şi modelele educaţionale s-au transformat. Istoria pedagogiei este cea care ne oferă clar modul în care s-au produs aceste transformări.

Destinul copiilor, pe vremea Spartanilor se hotăra înca din primele clipe de viaţă. Astfel, daca un copil se năştea debil fizic, consiliul bătrânilor decidea uciderea lui.

Cei sănătoşi aveau altă soartă. Încă de la 7 ani, vrând-nevrând, băiatul învăţa ce e aia foame sau sete, cum să mergi iarna desculţ pe pământul îngheţat , cum e să dormi cu animalele în grajd , de câtă forţă ai nevoie pentru a doborî pe unul mare , de ce trebuie să-ţi înghiţi lacrimile cand eşti batjocorit.

Cetatea Spartei punea mai puţin accent pe arta cititului şi a scrisului şi mai mare pe deprinderile practice , astfel încât se murea pentru libertate.

În acea vreme , dascălul era un om dur, stoic , inflexibil , la fel ca societatea care îl mandatase, fiind şi unul dintre vitejii comunităţii .

Însăşi comunitatea avea reguli extrem de clare şi fixe în privinţa creşterii , îngrijirii şi „călirii” copiilor şi tinerilor.

Grecii antici, ne-au lăsat ca moştenire modelul actual de educaţie, când mama sau doica aveau un rol-cheie în îngrijirea şi formarea copilului în primii 7 ani de viaţa. La şcoala grămaticului se învăta scrisul, cititul, socotitul , urmat de şcoala chitaristului etc.

Dupa împlinirea vârstei de 12 ani adolescenţii începeau pregătirea fizică, participau la pentagon, cursuri de înot, de mânuirea arcului cu săgeţi, călărie şi la conducerea carelor de luptă.

Odată cu intrarea la gimnaziu (liceul de astăzi), după 15 ani, copiii se familiarizau cu arta conversaţiei, tehnicile de argumentare, filozofia şi politica.

În anul 387 Î.Hr. , Platon discipol al lui Socrate a fondat la Atena , Academia – lucru ce a dus la înflorirea educaţiei superioare. El a predat aici timp de 30 de ani, fără nici o pretenţie materială. Academia din Atena a fost prima instituţie de învăţământ superior din occident şi cel mai important centru de cultură al Greciei Antice, care a funcţionat timp de 9 secole până când împăratul Iustinian a dat ordin să fie închisă, în anul 529 d. Hr .

În anul 355 Î.Hr., Aristotel, elevul lui Platon, avea să fondeze şi el un gimnaziu denumit Lyceum. Acest gimnaziu avea o bibliotecă mare, bine-organizată , cu un vast program de studii ştiinţifice şi filozofice. Timp de 13 ani Aristotel a fost mentorul acestei şcoli, care număra aproximativ 2000 de elevi. Filozoful obişnuia să-şi ţină lecţiile în grădină pentru a stimula gândirea elevilor săi.

După Aristotel, Lyceum a continuat sub conducerea lui Teofrast şi al lui Edum din Rodos, comentator al lui Aristotel şi autor a 3 istorii: a geometriei , aritmeticii si astronomiei. Strato din Lampsacus şi Alexandru din Aphrodinsios au fost alţi profesori ai acestei şcoli. În anul 86 Î.Hr., generalul roman Lucius Cornelius Sulla a transformat-o în ruine. Scoala a fost reconstruită, dar nu se ştie când şi nici cât timp a mai funcţionat .

Ruinele Lyceum-ului au fost readuse la lumina abia acum 17 ani în urma săpăturilor arheologice pentru Muzeul de Artă Modernă din Atena.

În Evul Mediu omul învaţa pentru că simţea şi mai acut nevoia să se apropie de Divinitate. A fost o epocă tulbure,în care educaţia se făcea pe lângă biserici şi mănăstiri. Pe vremea aceia dascălul preda rigid şi aplica corecţii fizice şi morale celui care nu urma întocmai porunca de a învăţa.

Renaşterea a adus reforma sistemului educaţional.O educaţie desăvârşită presupunea stăpânirea ştiinţelor umaniste, cunoaşterea limbilor clasice dar şi cunoştinţe realiste. Cea mai importantă schimbare de perspectivă a adus marele pedagog I.A.Comenius, care a susţinut necesitatea educării tuturor copiilor şi gruparea lor în clasă, în funcţie de vârstă. Putem spune că Renaşterea a repus pe tapet modelul dascălului Atenei antice.

Sursa: Revista Şcoala EDU

Radoslovescu Bianca şi Chirilov Alexandra, clasa a IX-a B

Vlad Tepes

Viaţa lui Vlad Ţepeş

Vlad Tepes - Subteranele unui mit

Vlad Tepes - filmul

Rezistenţa anticomunistă din Judeţul Arad

În anul şcolar trecut, în cadrul liceului nostru a avut loc un simpozion dedicat rezistenţei anticomuniste din Judeţul Arad organizat de domnul profesor de Istorie Leucuţia Alexandru. La acest simpozion au participat elevi din liceul nostru precum şi elevi de la Colegiul Naţional "Elena Ghiba Birta". În cadrul simpozionului elevii au discutat cu persoane care s-au opus regimului comunist şi au avut de suferit din această cauză. Vă prezentăm, mai jos, câteva înregistrări realizate de elevi cu această ocazie.

Crăciunul în comunism

Acest documentar a fost realizat de fostul elev al liceului nostru Alexandru Incicău. În documentar apare şi doamna profesoară de Limba Română Livia Vălean. La început sunetul este mai slab, dar pe parcurs îşi revine şi se aude bine.




Craciunul in Comunism from Alex Incicau on Vimeo.

Amintiri de la Revoluţie

-->

suntem în decembrie 2009 la 20 de ani de la Revoluţia din 1989 prin care a fost răsturnat regimul comunist. Cu această ocazie ne-am gândit să vă facem o surpriză şi să marcăm acest moment într-un mod deosebit. În acest sens vă facem cunoştinţă cu domnul Manuel Budugan care are o fetiţă, elevă în liceul nostru. În timpul Revoluţiei din decembrie 1989 Manuel a fost soldat la o unitate militară din Timişoara şi avea 18 ani, o vârstă plină de avânt şi curaj tineresc.

După cum poate ştiţi Timişoara este oraşul de unde a pornit Revoluţia română, oraş care a dat tribut de sânge pentru ca noi să putem gândi şi trăi liber. Autorităţile comuniste au încercat să reprime mişcarea de eliberare. Chiar şi după căderea regimului comunist şi fuga lui Ceauşescu, securiştii au tras în manifestanţi şi chiar în soldaţii români care, văzând că istoria merge înainte, au pactizat cu mulţimea.

Revenind la Manuel, în 22 decembrie, dupa fuga lui Ceausescu, plutonul lui a fost scos din unitate pentru a apara Divizia din centrul Timişoarei. „Când ne-au scos din unitate ne-au spus că ne atacă ungurii”. În timpul executării misiunii de pază, Manuel, împreuna cu alţi trei colegi, au plecat voluntari, la rugămintea oamenilor, pentru a identifica de unde se trage asupra manifestantilor din p-ta Libertatii.

Verificând clădirea de unde venea ploaia de gloanţe asupra civililor a fost împuşcat, glonţul intrând sub omoplatul stang şi ieşind la doar un centimetru de inimă. „ Doctorul care m-a operat mi-a zis că dacă inima nu era contractată în momentul trecerii glonţului... ar fi fost lovită. Dumnezeu a fost lângă mine în acele clipe”. Deşi se afla într-o stare gravă nu a putut fi transportat la spital preţ de 25 – 30 de minute din cauza gloanţelor ce se abăteau asupra ieşirii din clădire. Au avut noroc în staţia de emisie - recepţie pe care au folosit-o pentru a cere ajutor colegilor din afară.

Pentru a fi scos din clădire a fost nevoie ca un pluton să facă foc de baraj deoarece, de peste drum, teroriştii trăgeau într-una înspre poarta casei. Când a fost pus în maşina care l-a transportat la spital, şi-a pierdut cunoştinţa.

„Când am ajuns la spital mi-am revenit, când am dat de aer. Ţin minte tot, chiar şi ce m-au întrebat pe masa de operatii... ”.

A fost operat pe coridorul spitalului deoarece inspre sala de operaţii se trăgea din afară. „Eu am fost al 3-lea soldat operat in Spitalul militar si primul care a scapat, ceilalti doi fiind impuscati, primul in frunte si al doilea in inima”.

În urma operaţiei care a durat câteva ore şi a tratamentului, rana s-a închis, dar a rămas cu probleme pentru care este nevoit să urmeze tratament de specialitate şi în ziua de astăzi .

Manuel face parte dintr-o familie cu tradiţie în lupta împotriva comunismului. „ Bunicul meu a fost deţinut politic, a fost condamnat la 15 ani muncă silnică, din care a făcut aproape 12 în cele mai grele puşcării din ţară începând cu Aiud şi terminând cu Gherla şi Baia Sprie. Sunt mândru că nu l-am dezamagit...chiar dacă am trecut aşa aproape de moarte pentru asta...”.

Acum, în acest moment aniversar, este nevoie să ne amintim de jertfa celor care au luptat pentru libertatea noastră în decembrie 1989. Este cunoscut cazul celor care au murit pe treptele Catedralei din Timişoara. Pe lângă aceştia au mai fost şi alţii care şi-au dat viaţa pentru ca nouă să ne fie mai bine. „Am văzut cu ochii mei cum au omorât o femeie cu copilul în braţe”.

Este nevoie ca, mai ales elevii, să cunoască aceste evenimente, să ştie ce s-a întâmplat atunci şi cum au trecut românii de la dictatură la libertate....

’’ Nimic nu este mai presus decât libertatea... nici măcar viaţa...’’

Vestonul pe care l-a purtat Manuel în timpul misiunii.

în partea stângă se poate observa gaura făcută de glonţ