Circulati cu atentie, va rog!

Alex, absolvent al școlii noastre, vă îndeamnă să circulati cu atenție, pentru a nu pune în pericol viața proprie sau a celorlalți participanți la trafic. Lucrează la Poliția Rutieră Arad și are grijă de siguranța noastră.

Interviu cu un viitor ofiter de Politie

              Vă invităm să faceți cunoștință cu Silvan, absolvent al liceului nostru din anul 2013. În același an el a fost admis la Școala de Agenți de Poliție ”Septimiu Mureșan” din Cluj Napoca, pentru ca anul trecut să intre la Academia de Poliție ”Alexandru Ioan Cuza” din București. Este un om ambițios, liniștit, muncitor, care și-a văzut de treabă și a reușit să-și realizeze visul. Ambiția lui e dovedită și de faptul că, la un moment dat, în timpul liceului, datorită faptului că a avut un profesor exigent la Istorie (Leucuția Alexandru), a luat o notă mai mica la această disciplină. Acest lucru nu l-a făcut să depună armele ci i-a întărit și mai mult convingerea că poate învăța mai bine. Așa că, la Bacalaureat, la disciplina în cauză, a luat nota maximă.

     În continuare vă prezentăm un scurt interviu cu Silvan

      De ce ai ales această instituție de învățământ?

         Motivul pentru care am ales Academia de Politie “Alexandru Ioan Cuza” este in principal ambitia, deoarece ca elev la Școala de Agenți de Politie “Septimiu Muresan” am început sa ma întreb daca nu cumva pot mai mult de atat avand în vedere punctajul obtinut. Pe de alta parte aceasta facultate ofera foarte multe posibilitati în ceea ce priveste realizarea mea profesionala.

         Cum ai reușit să intri? Care este secretul succesului? Cine te-a ajutat cel mai mult?

         Am reusit datorita unor persoane deosebite care m-au sprijinit într-o lupta în care nu multi mi-ar fi dat vreo sansa de reusita. Aceste persoane sunt parintii mei, cele doua doamne profesoare care mi-au calauzit pasii inca din gimnaziu: doamna profesoara Corina Muscan si doamna profesoara Mariana Stanciu precum si doamna profesoara Dana Sava. Pe langa aceste persoane deosebite carora nu le voi putea niciodata multumi indeajuns mai sunt si cateva persoane dragi mie care m-au sustinut in demersul meu inclusiv celor doi diriginti, graţie lor am dobândit succesul şi am învaţat cât pentru o viaţa, de-a lungul a 12 ani. Si sper ca am reusit sa-i fac sa se mândreasca si sa poata spune tuturor zâmbind: "Îl vezi? I-am fost diriginte!"

         Ce amintiri frumoase ai din Goldiș?

         Goldis este locul în care mi-am cunoscut fericirea, mi-am dezvoltat caracterul, am cunoscut persoane deosebite si constituie rampa mea de lansare spre succes.

         Care este modelul tău în viață? Motivează alegerea.

         Nu am un model anume in viata, un model trebuie sa fie perfect ca sa fie demn de urmat iar persoane perfecte nu exista. Fapt pentru care am “cules” tot ceea ce era mai bun de la persoanele al caror drum s-a intersectat cu al meu.

         Fă-ți o scurtă caracterizare.

         Sunt un ardelean în adevaratul sens al cuvantului, îmi place sa fiu cat mai eficient în tot ceea ce fac, prefer spontaneitatea dar cu putina doza de control. Sper sa dau un exemplu pozitiv generatiilor viitoare si un motiv de mandrie celor din jurul meu.

         Care este idealul tău în viață?

         Îmi doresc, ca orice om de altfel, împlinire în plan profesional, religios, familial si social. Voi considera ca am atins idealul meu în viata în momentul în care voi fi împlinit în toate aceste aspecte.

         Ce sfat le dai colegilor tăi din Goldiș?

         Nu sunt în masura de a oferi sfaturi dar pot sugera anumite lucruri: Nu va îngraditi singuri orizontul, cereti mai mult, munciti si luptati cu ambitie si nu aveti cum sa gresiti.        

         A trecut deja mai mult de cand ai intrat. Ce părere ai de noua instituție de învățământ si de programul ei? Ce activități desfășurați?

         Nu pot spune ca am fost surprins de ce am gasit dincolo de portile acestei facultati deoarece în mare parte stiam la ce sa ma astept. Este adevarat ca “gardul este foarte bine vopsit” în timp ce lucrurile nu sunt asa de roz cum crede lumea, e mult de tras, informatii foarte multe de însusit si pe deasupra mai este si o adevarata încercare la nivel psihologic, în special în prima luna în care poti avea parte de un soc în acea tabara militara “Drajna”, loc prin care fiecare boboc trebuie sa treaca, unde se face armata în adevaratul sens al cuvantului. Activitatile desfasurate aici nu rezerva nici o surpriza pentru cei informati, avand în vedere faptul ca politia este o institutie semi-militarizata. Se face un fel de semi-armata, o combinatie între facultate si armata: avem atat rapoarte, apeluri, plantoane, servicii si sectoare, cantam imnul national în timp ce se arboreaza tricolorul, dar avem si indrumator, cursuri, seminare, colocvii, examene si practica.

         În incheiere vreau  sa va multumesc pentru acest interviu si nu pot decat sa sper ca am reusit, prin interviul acesta, cat de putin, sa influentez pozitiv si sa ambitionez colegii mei din Goldis care înca se bucura de anii frumosi ai liceului.

In vizita la Cetatea Voluntarilor

Elevii clasei a IX-a D, alături de doamna dirigintă Monica Morovan, au participat la activitățile de voluntariat desfășurate de organizația Cetatea Voluntarilor la grădinița cu același nume de lângă Galleria. Aici ei s-au jucat, au cântat, au desenat și au spus povești micuților. Elevii noștri participă la aceste activități zilnic, în timpul vacanțelor și sâmbăta, în timpul cursurilor școlare. Vă prezentăm câteva imagini de la aceste activități.

Anonimul Venetian

                 O celebră piesă de teatru scrisă de italianul Giuseppe Berto a fost pusă în scenă, la Librăria Scienta, de doi dintre elevii Colegiului „Vasile Goldiș” din Arad în fața unei asistențe de aproximativ 100 de colegi, prieteni, rude și, nu în ultimul rând, dascăli. „Anonimul venețian” i-a scos din anonimat pe Roberta Paven și Cosmin Dănilă, elevi în clasa a XI-a la colegiul amintit mai sus, în clasa profesorului Lucian Ardelean.

(continuare)

Importanța cunoașterii biografiei unui scriitor

În opinia mea, cunoașterea biografiei unui autor reprezintă un factor important în vederea înțelegerii operei sale. 

În primul rând, momente din viața scriitorului își lasă amprenta mai mult sau mai puțin în orice carte publicată de acesta. Doar cunoscând anumite aspecte din viața autorului putem să înțelegem mai bine o anumită semnificație pe care o putem găsi într-o carte. Scriitorul francez Victor Hugo a spus un mare adevăr: "Viitorul aparține mai mult inimilor decât spiritelor. Să iubești! Iată singurul lucru ce poate să umple veșnicia". El însuși nu doar a scris romanul "Mizerabilii", ce a fost supranumit "Evanghelia socială", ci s-a și implicat pe parcursul vieții în problemele sociale ale patriei sale, lăsând ca o încununare a purtării sale de grijă față de cei săraci cea mai mare parte din averea sa, prin testament. Pentru a preciza poziția marelui scriitor rus Anton Cehov în literatura universală, ar trebui să găsim un termen între cel de sfânt și cel de înțelept. Niciodată nu a încetat activitatea în folosul celorlalți. A înființat școli pentru copiii țăranilor, a creat biblioteci publice, a organizat cantine pentru săraci, iar în cazul epidemiei de holeră a alergat să aline suferințele bolnavilor. Pentru Cehov, Credința este necesară vieții: "Omul (spune Mașa în piesa "Trei Surori") trebuie să aibă credință sau să înseteze de credință. Altminteri viața este goală, goală...Trebuie să știm pentru ce trăim, altfel toate sunt fără sens și fără scop". În "Istoria unul necunoscut", scrisă în anul 1893, sublineaza scopul vieții, destinația omului: "Am înțeles acum cu mintea mea, cu sufletul meu ce atât de mult a suferit, că omul sau nu are nicio destinație sau are una singură: iubirea plină de dezinteres personal pentru ceilalți". Goethe a scris un întreg faust pentru a ajunge la această concluzie. Cehov a trăit toată viața conform acestei concluzii, chiar înainte de a o pune pe hârtie. 

Am putea să dăm multe exemple din lumea artelor (literatura fiind ea însăși o artă). Mă voi opri la un singur exemplu din arta picturii. Cea mai mare dorință a pictorului Van Gogh a fost să devină preot pentru a sluji Evanghelia lui Hristos. De multe ori împărțea bani copiilor fără încălțăminte. Mergea la casele săracilor, le ajuta familiile și pe cât putea le consola. Această nefericire socială a alungat de la marele pictor orice strălucire - "nu pot să râd câtă vreme există oameni care plâng" - așa răspundea tuturor celor care căutau să afle de ce este atât de amărât și trist. Dormea pe paie și mânca pâine uscată, orez și miere. Nu dorea să se diferențieze cu nimic de minerii nefericiți pe care genialul pictor căuta să-i slujească. Alerga la cei răniți, priveghea la căpătâiul lor, le spăla rănile și se ruga. Scria fratelui său: "Dacă nu sufăr și eu ceea ce trag alții, tot ce scot eu din atelierul meu va fi fals". Iată un exemplu strălucitor al legăturii dintre viață și operă. Și poate nu ar fi ajuns genialul pictor al luminii dacă nu ar fi slujit Luminii. 

În concluzie, este necesară cunoașterea biografiei unui autor în vederea unei mai bune înțelegeri a operei sale, pentru a cunoaște adevăratele povești din jurul acesteia și pentru a cunoaște faptele care au influențat marile scrieri de-a lungul secolelor. 

Stoica Teodor, clasa a XI-a E

Prof. coordonator Nadiș Livia