Carte de oaspeti

Webmasters, apasa aici pentru a obtine propriul Guestbook gratuit

„Nu regret că m-am străduit să fiu cea mai bună”

Poate vi se va părea ciudat, însă o dată trecut de anii liceului, ai altă perspectivă asupra a ceea ce te înconjoară, asupra vieţii.

Ca mulţi alţi elevi şi eu mă pot mândri că am avut ca îndrumători şi iniţializatori în valurile vieţii, profesori ai Liceului „Vasile Goldiş”.

Chiar dacă nu înţelegeam prea bine de ce domnii profesori ne pretind atât de mult, după terminarea liceului am înţeles că nu „ne-am tocit coatele” degeaba. Roadele muncii celor opt ani petrecuţi în „Liceul Vasile Goldiş” şi a profesionalismului cu care profesorii ne-au învăţat, abia începeau să apară …

Pentru început, examenul de bacalaureat. Chiar dacă au fost mai multe probe orale şi scrise, toţi colegii ne-am descurcat bine, iar subiectele nu ni s-au părut grele, putându-le aborda cu uşurinţă. După ce am terminat şi am văzut media obţinută, am realizat că mulţumită îndrumătorilor noştri, am obţinut acele note onorabile. Tot atunci m-am bucurat că doamna dirigintă (doamna Macovei Voichiţa) ne-a predat şi ne-a pretins să ştim limba română ca celor de la filologie ... cu toate că, trebuie să recunosc, în timpul liceului mi se părea ciudat că are aceleaşi aşteptări de la noi (care eram la matematică - informatică) ca şi de la clasa vecină (filologia). Dar „mi-a prins” bine, mai ales la admiterea în facultate. Aceasta a fost pe bază de dosar, iar datorită mediei obţinută la bacalaureat am intrat a doua la bugetari. Acum sunt studentă în ultimul an la Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad şi fac parte din prima generaţie care va termina la secţia de Matematică - Informatică.

Este greu, dar fiind obişnuită cu ceea ce înseamnă „a învăţa” şi cu spiritul competiţiei, acela de a fi cel mai bun în ceea ce faci, m-a ajutat mult. Este adevărat că la facultate nu este obligatoriu să frecventezi zilnic cursurile, seminariile, laboratoarele. Cu siguranţă vă este cunoscută şi sintagma „trebuie să înveţi doar în sesiune”... dar trebuie să înveţi pe tot parcursul semestrului pentru a-ţi fi mai uşor în sesiune. Iar cu frecventarea cursurilor: pe lângă faptul că unii profesori ţin cont de aceasta, este mult mai uşor când înveţi dacă ai fost la cursuri şi ai auzit explicaţiile date. Spun asta din proprie experienţă ... şi nu pentru că aş fi avut „chiulangită acută”, ci pentru că am fost plecată un semestru cu Bursa Erasmus în Porto, Portugalia. Condiţiile pentru a putea pleca au fost să fii integralist, să ai media peste 9 şi să cunoşti limba engleză. Deoarece aceste condiţii nu mi-au ridicat dificultăţi, fiind şi bursieră încă din primul an de facultate, mi s-a aprobat cererea, iar în 5 septembrie 2008 eram pe tărâm portughez, cu încă două colege.

Au urmat 5 luni frumoase, dar şi grele. Am vorbit în limba engleză, dar am învăţat şi limba portugheză. Sinceră să fiu, la început mi s-a părut ciudată şi hazlie, dar frumoasă, mi-a plăcut, de aceea mi-a fost uşor să o învăţ. Uşurinţa de a capta şi reţine lucruri noi s-a datorat faptului că tot timpul creierul a fost „antrenat” (a învăţat, a rezolvat diferite exerciţii).

Acolo ne-am făcut prieteni portughezi, am vizitat cu ei împrejurimile, am fost în excursii şi petreceri organizate de Universitatea din Porto special pentru studenţii Erasmus. Însă activitatea nu s-a redus doar la a călători, a vizita, a face cumpărături din banii de bursă primiţi de la Universitatea din Arad, ci şi a învăţa, a desluşi de unul singur cum se rezolvă o problemă, a face săptămânal câte un proiect la fiecare materie pe care ai avut-o, a avea parţiale ...

Chiar dacă au fost şi perioade mai neplăcute, la final, când am tras linie, nu am regretat nimic. După 5 luni de stat singură, la 4000 km depărtare de casă, ai altă viziune asupra a ceea ce se petrece în jurul tău. În afară de faptul că înveţi să-ţi gestionezi banii, devii mai puternic psihic, nu mai eşti la fel de vulnerabil ca la plecare şi, în mod sigur, nu mai gândeşti ca înainte, ai alte aspiraţii.

La revenirea în ţară am avut de dat examene de diferenţe, pe care le-am luat şi sunt în continuare candidată la bursa de merit (bursa care se acordă dacă ai media peste 9,50). Suma primită nu este una fabuloasă (jumătate din minimul pe economie), dar suficientă ca să poţi ieşi în weekend cu prietenii sau să îţi poţi cumpăra ceea ce vrei, fără a mai cere părinţilor - care îţi dau, dar după ce le spui pentru ce îţi trebuie şi de ce ... ştiţi şi voi vechea poveste ...

Până acum nu regret că m-am străduit să fiu cea mai bună, să mă autodepăşesc, deoarece într-un fel sau altul, munca mi-a fost răsplătită (în liceu - menţiuni la olimpiade, iar acum în facultate - bursă). Faptul că sunt la „fără taxă”, că am fost studentă Erasmus în Portugalia, cu siguranţă mă va ajuta şi pe viitor. Iar până la urmă nu contează cum te numeşti, contează ceea ce ştii.

Aşa că, „a fi sau a nu fi” cineva/ceva în viaţă, depinde de fiecare şi nu de relaţiile pe care le are, iar şcoala, apoi viaţa, îi va diferenţia.

Adina Dragoş

Licean în Brazilia

Elevul Roman Sorin Mircea din clasa a XII-a C a studiat un an în Brazilia. Ne-a răspuns la câteva întrebări şi ne-a trimis câteva fotografii pentru a vă face şi pe voi părtaşi la experienţa sa.

1.De ce ai plecat sa studiezi in Brazilia?

Deoarece am vrut sa cunosc un nou stil de viata, sa-mi fac noi prieteni, sa vad locuri noi si genuri de viata diferite.

2.Cum era scoala in care ai studiat?

Eu am studiat intr-o scoala particulara deoarece acolo acestea erau cele mai bune scoli,era o scoala destul de mica, era cate o clasa din fiecare an.

3.Ce discipline se studiau?

Toate disciplinele ca si la noi in afara de : Religie, Muzica, Desen. Toata lumea studia aceleasi materii, doar de la facultate puteai sa-ti alegi profilul.

4.Erai obligat sa studiezi toate disciplinele sau alegeai cateva?

Da eram obligat sa studiez toate disciplinele.

5.Cum erau colegii tai si ceilalti colegi din scoala?

Erau prietenosi , comunicativi, te ajutau daca aveai nevoie de ceva.

6.Cum se desfasurau orele?

O ora la ei tinea 2 ore, profesorul scria lectia pe tabla si apoi o explica, cat timp scria lectia toata lumea putea vorbi , dar cand o explica trebuia sa fim atenti.

7. Ce dotari materiale avea scoala?

Deoarece am studiat la o scoala particulara am avut parte de toate dotarile, aveam laboratoare, sala cu proiector unde prezentam proiectele.

8.Cum erau profesorii?

Erau foarte prietenosi ,cu ei puteam vorbi fara sa folosim pronumele de politete, erau foarte deschisi, dupa ore putem sa iesim la un suc cu unii .

9.Ce ti-a placut cel mai mult in scoala?

A fost o scoala normala dar cel mai mult mi-a placut atmosfera.

10.Cum erau Brazilienii in general?

Erau plini de viata, prietenosi, stiau sa se distreze.

11.Cum era orasul sau zona in care ai locuit?

Orasul in care am locuit eu se numea Caraguatatuba, situat pe litoraul din Sao Paulo cu iesire la Oceanul Atlantic, era un oras cu 150.000 locuitori.

12. Spune-ne cate ceva despre familia la care ai locuit?

Eu am locuit la 3 familii , aproximativ 4 luni la fiecare , m-am simtit ca si acasa cu ei.

13. Ce ai invatat mai deosebit in aceasta experienta?

In primul rand am invatat sa ma descurc singur, am invatat ce inseamna sa fii departe de familia ta , sa iei decizii singur.

14.Ce ai vrea sa schimbi in scoala romaneasca dupa ce ai vazut cum arata scoala acolo?

Mie mi-ar placea ca pana la terminarea liceului toata lumea sa studieze aceleasi materii , deoarece eu consider ca doar dupa terminarea liceului iti poti stii cu adevarat ce profesie vrei sa urmezi.

15.Ce sfat le dai colegilor tai care nu avut aceasta ocazie?

Eu le-as recomanda tuturor celor care au posibilitatea sa faca un schimb de experienta sa o faca , deoarece eu sunt foarte multumit de alegerea facuta si nu imi pare rau. Consider ca aceasta oportunitate m-a ajutat foarte mult deoarece acum pot sa iau decizii singur, sunt mai matur si mai independent.

Amintiri de la Balul Bobocilor 2009

Câţiva elevi talentaţi, membri ai cercului foto - video din liceul nostru, au realizat un interviu cu bobocii care se pregăteau să participe la concurs. Ne scuzaţi pentru întârzierea cu care vi-l prezentăm dar realizarea filmuleţului a durat ceva timp. Este primul filmuleţ realizat de elevii noştri. Îi felicităm şi îi aşteptăm şi cu alte realizări.

Imagini de la repetiţii

Oaspeti cu azur în gene

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă vă urez multă sănătate, fericire şi Dumnezeu să vă poarte de grijă în noul an în care vom intra. Pentru că încă mai e vremea colindelor vă prezint o colindă deosebit de frumoasă, pe versurile lui Nichifor Crainic.

Corul Diaconesti - Oaspeti cu azur in gene
Asculta mai multe audio Muzica

Textul colindei îl puteţi citi şi AICI

Dacă nu v-am plictisit de tot vă invit să descoperiţi un om deosebit, de care poate aţi auzit sau poate nu, este vorba de Dan Puric. Puteţi urmări mai jos ultima emisiune la care a fost invitat.

Alte materiale cu Dan Puric (link)